POVESTEA TA: Cealaltă femeie

Distribuie:

Nu am crezut niciodată că voi ajunge în această situație; am ajuns să iubesc omul nepotrivit.

Îl cunosc încă de când eram mica, dar acum 2 ani – aproape 3, a început “povestea” noastră. La început a fost doar o simpla joaca, dar cu timpul sentimentele au început să îsi fac simțită prezența. De câteva ori, atât eu, cât și el, am decis să renunțăm pentru că era ceva imposibil, deoarece el avea iubită.

Niciodată nu am reușit să renunțăm și nu am înteles de ce. Nu am vrut și nu vreau nici în prezent să accept faptul ca am sentimente pentru el.

În el am găsit omul pe care mi l-aș dori lângă mine. Este un om cald, bun, răbdător, îmi ofera liniște.

Probabil mulți m-ar judeca spunând că m-am băgat într-o relație, iar el stă cu mine pentru sex, dar nu este asa… Mi-a demonstrat de nenumărate ori că nu stă cu mine pentru asta și dacă era așa, nu stătea atâta timp. Am avut nenumărate întâlniri în care, pur și simplu, am stat de vorba, ne-am spus ofurile, ne-am îmbrățișat și atât. Nu e genul de om deschis, nu arată des ce simte, dar mi-a confirmat faptul că nu-i sunt indiferentă, ba mai mult, mi-a zis ca eu sunt diferită, ca știu să îl ascult, că sunt lângă el.

Nu am vorbit niciodată despre relația lui, mi s-a părut pierdere de timp, deoarce atunci când eram cu el nu îmi doream altceva decât să opresc timpul în loc, să mă bucur de prezenta lui.

Sunt convinsă că în relația lui există probleme, probleme mari, deoarece ei de un an stau împreună și în tot acest timp au fost, zile, nopți când a stat cu mine non stop. Stau și mă gândesc; când el ajunge acasă, oare ea nu îl întreaba unde a fost, ce a facut?

La începutul relației se ferea să nu fim vazuți împreună de cineva cunoscut, însa acum lucrurile nu mai stau așa. Întotdeauna când am avut nevoie de el, a fost lânga mine. De multe ori, cand ieșeam, îmi adormea în brațe, îi spuneam să plece, dar nu voia… În momentul de față, sentimentele mele sunt contradictorii, nu  știu ce să cred. În același timp, mă simt și vinovată fața de ea, dar sentimentele mele sunt mai puternice, sunt anumite lucruri pe care nu le mai pot controla ca la început .

Singurele întrebări pe care le am în minte sunt: oare chiar simte ceva pentru mine? Într-o zi, vom fi ceva mai mult? Sunt întrebări care mă macină în fiecare zi.

Întotdeauna mi-am pus orgoliul, deminitatea, pe primul loc. Din cauza orgoliului am pierdut multe lucruri în viață, însă de data aceasta (poate deși nu trebuie) voi lasa inima să decidă.  Adio rațiune !
Vă multumesc!

Poveste primită de la o cititoare.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Foto: New York Behavioral Health

Distribuie: