Cei care au auzit sunetul tăcerii tale, și-au câștigat, pe bună dreptate, un loc proeminent în viața ta.
Cei care au șoptit sufletului tău tulburat și l-au îmblânzit, ți-au ascultat bătăile nebunești ale inimii și au vorbit cu ea. Cei care au fost asurziți de tăcerile tale și șocați de țipetele tale de nespus, vor merita întotdeauna cele mai bune momente ale tale.
Cei care ți-au îmbrăcat tăcerile în cuvinte și au fost tulburați de zgomotul minții tale, vor fi întotdeauna un mesaj de speranță și umanitate în viața ta. Cei care ți-au auzit plânsul tăcut în spatele celui mai fericit sunet al tău. Au descifrat durerea prin cele mai frumoase zâmbete ale tale.
Au citit disperarea de sub chipul tău strălucitor.
Au văzut disperarea ta și ți-au văzut tristețea în privirea ta strălucitoare. Cei care au ascultat cu atenție ceea ce nu ai avut curajul să le spui. Au împărtășit cu tine ceea ce nu s-a spus și au fost zguduiți de suspinele tale tăcute. S-au udat în ploile tale invizibile și au vorbit cu amărăciunea ta.
S-au delectat în liniște cu bucuriile tale secrete. Au fost muți de durerea și suferința ta, pentru că au învățat să numere tăcerile după cuvintele nerostite și nu după miile de cuvinte rostite.
Ei au îndrăznit să îți pătrundă în suflet, în cele mai adânci colțuri, când ți-ai sufocat cuvintele în mânie. Nu le era frică să-ți înfrunte temerile și să te ajute să le lupți atunci când te scufundai în întunericul tău. Și nu s-au săturat să-ți dezvăluie părțile când ai rămas fără cuvinte.
Cei care au auzit tăcerile tale, ți-au decodat gândurile cele mai lăuntrice, pătrunzând în adâncurile ființei tale.
Au călătorit mental la dorințele și repulsiile tale, pentru a-ți îndeplini cele mai frumoase vise. Au înotat până la fund și au fost orbiți de strălucirea comorii pe care o ascunzi în subsoluri.
Te-au dus cu apă prin pumnul ființei lor, potolindu-ți setea de nevoia ta ascunsă de afecțiune și înțelegere.
Farurile au rămas latente în furtunile tale singuratice, nevăzute, și în porturile tale fără vânt. Te-au înecat în marea emoțiilor lor atunci când rătăceai ca o adiere în deșertul vieții tale. Ei ți-au îmbrăcat goliciunea cu pânza iubirii lor, încălzindu-ți starea pierdută și înghețată.
Au deschis coridoare în cele mai întunecate părți ale minții tale, săpând cu ghearele pentru a găsi lumină în peisajul tău negru. Și au îndrăznit să atingă textura moale a inimii tale, ignorând asprimea lumii, când stăteai răpus și fără cuvinte.
Cei care ascultă tăcerea, au învățat să-i recunoască valoarea.
Pentru că în ea se ascund cele mai mari adevăruri de nespus. Cele mai importante răspunsuri, la cele mai chinuitoare întrebări ale noastre. Și cele mai decisive decizii de viață, în fața dilemelor.
Existența tăcerii, dezvăluie cauzele subiacente și conturează cele mai puternice semnificații. De aceea, să le oferi cele mai bune momente ale tale celor care ți-au auzit tăcerile.
