Să îți strig numele, să-mi las sufletul să se coordoneze cu al tău și îți ofer ceea ce îți dorești în fiecare moment. Numele tău, un cuvânt, un sunet, o vibrație care călătorește ușor între lumea mea și a ta.
Serios, mă auzi, mă simți?
Nu este necesar să mă recunoști, îmi este suficient să știu că senzația blândă a gândului meu îți vindecă rănile. Îmi este suficient să știu că liniștea care îți va acoperi brusc agitația într-un moment dificil, îți va fi suficientă pentru a nu te regăsi în oceanul dezamăgirii tale.
Îmi este suficient să știu că în abisul gândurilor tale negative, vin deghizat în „logică”, pentru a echilibra în tine toate instinctele tale haotice. Vor fi momente când vei dori să ignori ceea ce simți.
Vor fi momente când vei construi ziduri în jurul tău, astfel încât nimeni să nu poată trece prin ele și să-ți atingă inima. Pentru că ți s-a oferit, te-ai conectat, ai fost rănită și ai suferit.
Știu, dar te întreb: Ce este mai uman decât toate acestea?
Viața noastră este plină de momente, iar fiecare moment ne duce cu un pas mai aproape de noi înșine. Mai aproape de a ne cunoaște limitele, dorințele și nevoile noastre.
Așadar, numiți-o soartă, noroc sau dorință. Atragem lângă noi acei oameni care ne vor oferi experiențele pe care sufletul nostru le cere, ca să luăm aceste lecții și să evoluăm, să ne maturizăm.
Așa că, oamenii pe care îi întâlnim își asumă un rol și își îndeplinesc scopul.
Personal, mi-aș dori să am rolul îngerului păzitor pentru tine.
Pentru a putea fi acolo, lumină în întunericul tău. Pentru a putea fi acolo, speranța în renunțarea ta. Pentru a putea fi acolo, zâmbetul din tristețea ta.
Pentru a putea fi acolo, dragostea din durerea ta. Pentru a putea fi acolo, calmul din mânia ta. Pentru a putea fi acolo, un sprijin în căderea ta. Nu știu ce rol sunt chemat să îndeplinesc în viața ta, dar îmi doresc ca toate aceste „a fi acolo” să se împlinească chiar dacă par utopice.
