Iubirile nu sunt basme și nici nu trebuie să fie. Ele au luptele lor, au dramele lor, au anxietățile lor.
Și nu sunt basme, dintr-un motiv și mai simplu; ele sunt întotdeauna despre două personalități separate, reale și, prin extensie, imperfecte, care se străduiesc să găsească o componentă comună printre sutele lor de defecte.
Pentru că, pur și simplu, se plac unul pe celălalt într-un grad atât de sfâșietor, încât s-au hotărât să meargă împreună, până la capătul pământului și înapoi.
Așa că, imaginați-vă că o astfel de persoană intră în viața voastră; o persoană care vă va depăși îndoielile, care vă va zdrobi cinismul, care vă va arăta ce înseamnă tensiune, care vă va privi de parcă nu ar fi nimeni altcineva în cameră.
Așa că, spune-i că și tu simți la fel; nu sufla din nas de indignare și nu-mi spune „da, bine”. Se întâmplă, deși rar, dar se întâmplă.
Imaginați-vă că vă îndrăgostiți de o astfel de persoană.
Cineva de dragul căruia, jumătate din sufletul tău va arde de tensiune, iar cealaltă jumătate se va calma, pur și simplu, doar auzindu-i vocea. Cineva care îți va face viața de zi cu zi mai bună decât ceea ce ai văzut în filme.
Cineva care te va face să “speli” toate lucrurile pe care le-ai batjocorit, care te va răsfăța; nu neapărat cu cadouri, nici cu gesturi mărețe, ci cu sărutări surpriză la mijloc de drum, cu îmbrățișări atât de strânse, cu plimbări târzii cu mașina și mesaje nevalide în timpul zilei.
Imaginează-ți că găsești pe cineva care să nu creadă că iubești mult, că îți pasă mult, că ai foarte multă nevoie de el, care să nu te oblige să simți cu moderație, deoarece umerii lui vor fi suficient de puternici pentru a ridica acest “mult” dintre voi.
Să fii cu un cineva cu o mie de slăbiciuni, care va dori să stea puternic în fața ta, pur și simplu, ca să nu-ți fie frică, pentru că va dori să te gândești la el ca la un erou, deși știe că pentru tine este așa (în cele din urmă, nu contează dacă este sau nu).
Cineva care, atunci când rătăciți, îți va spune să taci și te va săruta atât de tare încât nu vei mai putea respira. Care îți va mirosi hainele atunci când îi este dor de tine, care te va dori mereu aproape, cineva a cărui prioritate ești tu într-o lume plină de obligații.
Gândește-te că ai pe cineva în viața ta care să te pretindă, care să te facă să te simți în siguranță. Căruia îi va plăcea să fie plăcut, dar să-și sublinieze subtil prezența, deoarece lumea ar trebui să știe că tu ești fericirea lui sufocant de completă.
Cineva care nu se va supăra pe tine atunci când ești tu însuți, puțin mai mult decât este potrivit pentru ocazie, dar va face un pas înapoi și va zâmbi mândru de nebunia fermecătoare de care s-a îndrăgostit.
Fericirea nu este ceva science fiction, nimeni nu a vorbit despre covoare magice și despre cineva fără cusur, ci doar despre timp, dăruire și contact.
Nu cădeți în capcana pe care cinismul lumii a întins-o romanticilor de pretutindeni și amintiți-vă că, oamenii care spun că “împreună” este utopie, sunt ei înșiși oameni nefericiți care se bucură de dezamăgirea altora, pentru că simt că își compensează propriile suflete goale.
Nu deveni ca ei, să te prefaci ca fiind normal. Nu este rău să visezi, este rău să te mulțumești cu mai puțin decât crezi că meriți, pentru că ți-e frică să urmărești ceea ce poruncește sufletul tău.
Așa că, ar trebui să crezi.
Să crezi că îmbrățișările care te fac să te pierzi, nu sunt un lux. Că nu este o prostie să crezi că toate lucrurile bune din lume nu se compară cu plinătatea pe care ți-o poate oferi cineva.
Să nu simți nici o clipă că nu ai dreptul să aduci realitatea pe măsura ta pentru că alții și-au cusut sufletul în a lor. Pentru că acel cineva este acolo, undeva, și poate că gândește la fel ca tine.
