Uneori simțim că ceilalți ne impun ideea că ar trebui să oferim fără să așteptăm nimic în schimb și noi am crezut-o! Și totuși, relațiile emoționale nu au un caracter puțin diferit? Care dintre noi acceptă să dăruiască emoțional fără a vrea să obțină înapoi un minim în raport cu ceea ce oferă?
Adică, scopul nu este reciprocitatea (ceea ce ne-am putea aștepta în schimb); scopul este să nu muți munții pentru cineva care nu ar trece prin procesul de a ridica o singură piatră pentru tine.
Merităm reciprocitate și echilibru atunci când dăruim celorlalți.
Nu trebuie să fii mereu în aceeași poziție, ar trebui să alternezi: dacă azi lupți pentru cineva pentru că îl dorești și îl simți, este normal ca alteori rolurile să fie inversate.
Fie că relațiile sunt de prietenie sau romantice, avem nevoie de oameni care fac tot posibilul pentru a ne ține în inimă: uneori, nu trebuie să mutăm munții pentru cineva, doar pentru a vedea și a lua în considerare ceea ce face pentru noi.
„Singura persoană de care ai nevoie în viața ta este cea care îți arată că și ea are nevoie de tine în viața ei.” – Anonim –
Dragostea adevărată nu este necondiționată.
Walter Riso, în Limitele iubirii, abordează această problemă, parțial, și încearcă să ne învețe că dragostea adevărată nu trebuie să fie necondiționată, chiar dacă avem această impresie falsă.
De fapt, toți ne-am simțit la un moment dat rău din cauza agresivității cuiva, în timp ce de multe ori am lipsit din viața unei persoane dragi. Acesta este motivul pentru care, în orice relație în care există o legătură emoțională stabilă, este necesară o modificare a interesului, sau tandrețe din partea celor dragi, pentru că așa se evită dependența emoțională.
Cu alte cuvinte, este deranjant să simțim că celălalt nu ar face nici cel mai mic lucru pentru noi, în timp ce noi suntem dispuși să-i oferim totul necondiționat: aici există un dezechilibru care, cu siguranță, trebuie rezolvat.
„Ideea că dragostea unui cuplu este altruistă și niciunul nu așteaptă nimic în schimb, este o invenție subjugată: cine dăruiește, vrea să primească. Și asta se numește reciprocitate.” – Walter Riso –
Un rezultat contraproductiv!
Avem puterea de a ne deschide inimile și de a oferi totul persoanei pe care o iubim, expunându-ne riscului de a nu primi nimic în schimb. Aceasta este exact ceea ce ne poate face să ne pierdem inimile și dorințele prin această interacțiune disfuncțională.
Cu siguranță, experiența ne-a arătat că unii nu ne iubesc mai mult dacă facem totul pentru ei. Dimpotrivă, uneori rezultatul este complet contraproductiv, pentru că dacă ne dorim cu adevărat ca această persoană să rămână cu noi pentru totdeauna, nu trebuie să uităm că, chiar dacă mutăm munți pentru ea, nu înseamnă că ea va face același lucru pentru noi.
Poate se plictisește și pleacă.
Acest cerc vicios provoacă un efect contraproductiv, pentru că ne punem toată energia în această relație, toate visurile noastre, dar treptat ne dăm seama că respectiva persoană nu face nimic pentru noi.
Această relație nu este o relație reală, deoarece interesul devine obiect de observație și, dacă la un moment dat se oprește, cealaltă persoană pleacă.
Puterea reciprocității
Adevărul este acesta: Cu toții ne săturam de o iubire unidimensională, pentru că este un comportament fără urmă de echilibru.
Reciprocitatea este un principiu fundamental, deoarece unul dintre cei doi parteneri este neglijat. Când nu există un echilibru între a da și a primi, mai ales la nivel emoțional, apare un deficit care poate dizolva legăturile dintre două persoane.
Puterea reciprocității este asociată cu iubirea și conștiința iubirii, astfel încât legăturile să fie păstrate intacte.
Un simplu zâmbet, un gest de recunoștință sau o îmbrățișare arată că vrem să facem o legătură și mai puternică, așa că, dacă facem asta deja, atunci nu ne putem aștepta la mai puțin în schimb. Să o facem pentru ceilalți, dar să nu o facem pentru noi, uităm de sinele nostru interior: nu are rost să mutăm munții când nimeni nu vrea să ne ajute să-i mutăm!
