Trebuie să aibă înţelepciunea de a şti că relaţiile se clădesc, nu se găsesc!

Foto: Pexels
Distribuie:

Trebuie să vă mărturisesc ceva: nu mai ştiu cu câte fete m-am întâlnit, dormit, plimbat sau câte am iubit.

Nu cred că este o problemă dacă te opreşti puţin să-ţi explorezi sexualitatea şi capacitatea de a iubi. În cele din urmă, pierzi motivaţia de a urma aceeaşi cale. Îţi spui constant că fiecare persoană este specială, dar ştii că astea-s aiureli. Dacă fiecare persoană este specială, atunci nu există “o persoană” cu adevărat specială.

Pe vremea când mă întrebam dacă iubirea vieţii mele este cea mai mare iubire pe care o voi putea găsi vreodată, mă gândeam că am nevoie de timp să cercetez problema. Am nevoie de timp pentru întâniri, sex, petreceri, să dau frâu liber pasiunilor şi să trăiesc. “Trăim o singură dată” şi alte aiureli.

Şi asta am făcut. Am avut întâlniri, sex şi petreceri ca de sfârşitul lumii. Îmi pare rău? Uneori. Nu-mi pare rău că m-am întâlnit cu toate acele fete şi că am încercat să le cunosc (pe unele mai bine decât pe altele). Dar îmi pare rău că am considerat uneori că aveam nevoie de ceva de care chiar nu aveam nevoie.
Voiam totul deodată. Voiam totul cu atâta disperare, încât am decis să pun capăt unei relaţii uimitoare. Am adoptat stilul de viaţă prostesc şi plin de testosteron – al unuia de vreo 20 ani – în adevăratul Oraş al Păcatului: Manhattan.

Oraşul m-a tratat bine. Erau modele. Dansatoare. Stripteuze. Studente. Viaţa era bună – la naiba, era minunată. Până când, desigur, m-am dumirit.

Pentru unii bărbaţi, este suficient să facă sex. Nu pentru toţi, dar pentru mulţi dintre ei. Poate pentru majoritatea.

Mulţi tipi nu caută mai mult, pentru că nu înţeleg că au nevoie de mai mult. Dar în timp, toţi ajung la aceeaşi concluzie (spun “toţi”, dar ca să fim sinceri, unii nu s-au deşteptat): este minunat să faci sex, dar de cele mai multe ori preferi să te masturbezi.

Înainte de a da din cap spunând că viaţa şi relaţiile înseamnă mai mult decât sex, să ştii că sunt de acord cu tine. Întotdeauna am considerat asta. Am fost un romantic încă din grădiniţă, când m-am îndrăgostit de o fetiţă care a învăţat să citească înaintea mea.

Întotdeauna am căutat iubirea vieţii mele. Dar asta nu a schimbat faptul că nu am avut destulă experienţă pentru a menţine relaţia vie. Am considerat că se poate mai mult, aşa că am vrut să caut câmpurile de smarald.

Nu eram orbit de sex, dar nu eram suficient de înţelept să realizez ce am, sau ceea ce aş putea avea.

Eram foarte aproape. Atât de aproape de relaţia perfectă. Dar ceva nu se potrivea. Noi nu ne potriveam. Nu doar unul cu celălalt, ci ca persoane – nu eram încă suficient de maturi pentru asta.

Ne lipsea ceva. Nu era pregătiţi pentru ceea ce găsisem unul la celălalt.

Şi nu era doar vina mea. Era şi a ei.

Povestea mea de dragoste nu este unică. Probabil că mare parte din voi vă regăsiţi în ea. Nu sunt eu mai cu moţ. Iubirea mea nu a fost specială. Da, a fost frumoasă. Uimitoare. A avut potenţial. Dar nu a fost “specială”.

A fost o experienţă de viaţă. Ultima decadă a vieţii mele a fost o lungă lecţie.

Din care am învăţat un singur lucru pe care trebuie cu toţii să-l pricepem: într-un final, există o singură diferenţă între persoanele cu care te-ai întâlnit şi cea cu care te vei căsători.

Chimia nu contează. Nu contează cât de atraşi sunteţi unul de celălalt. Nu contează ce facultăţi sau joburi aveţi, ce faceţi cu iubirile sau convingerile voastre. Este ridicol, dar majoritatea oamenilor consideră că aceste lucruri reprezintă fundamentul unei relaţii.

Da, contează ce fel de om este partenerul tău – dar numai pentru scânteia iniţială. Genul de oameni care sunteţi vă ajută să vă întrăgostiţi unul de celălalt. Dar asta nu înseamnă că veţi rămâne sau nu împreună.
Aşadar, cum vreau să fie femeia cu care mă voi căsători? Vreau să fie cu adevărat lipsită de prejudecăţi. Să se poată detaşa de convingerile ei şi să privească obiectiv lucrurile.

Poate că ţi se pare puţin, dar te înşeli. Înseamnă totul.

Problema este că tuturor ni se pare că avem dreptate. Dar oamenii se înşeală mereu. Mare parte din convingerile tale sunt păreri. Teorii. Sunt gânduri pe care nu le înţelegi complet, dar le prezinţi ca fiind adevărate.

Poate nu este important dacă eşti singur, dar într-o relaţie este cu totul altfel. Nu mai eşti “doar tu”. Eşti parte dintr-un întreg, o mini-societate.

Şi, ca în orice societate sau grup, părerile sunt diferite. Apar certurile. Emoţiile devin furtunoase. Apar derapajele, şi vei spune lucruri pe care nu trebuia să le spui.

Iar soţia mea trebuie să fie deschisă pentru aceste realităţi.

Ceea ce caut la o femeie este înţelepciunea. Trebuie să aibă înţelepciunea de a şti că părerile noastre nu reprezintă sfârşitul poveştii. Trebuie să aibă înţelepciunea de a şti că relaţiile se clădesc, nu se găsesc. Trebuie să fie suficient de înţeleaptă pentru a vedea lumea nu doar în alb şi negru, ci în nuanţe de gri.

Dacă ai găsit o femeie care te poate ajuta să vezi lumea aşa cum este, cu realitatea ei nesigură şi schimbătoare, ai găsit nu doar ocazia de a face relaţia să meargă.
Ai găsit o persoană suficient de înţeleaptă şi flexibilă pentru a nu fi prins în trivialităţile vieţii.

Autor: Paul Hudson

Distribuie:

Notă:

Este interzisă preluarea integrală sau parțială a conținutului articolelor fără acordul în scris al autorului.