Tu, întruchipezi perfecțiunea sufletului meu. Tu, reprezinți tot!

Foto: Pexels
Distribuie:

Nu te-am iubit nicio secundă mai puțin decât am făcut-o din prima secundă.

Niciodată nu te-am vrut mai puțin ca în prima clipă. Nu a existat niciun moment în care să nu mă gândesc la tine din ziua în care te-am întâlnit. Ca o nelume, ca un vârtej al idealului, ca o poveste imposibil de descris a sublimului – asta au fost anii cu tine. În mine mereu s-au construit iar și iar, vieți cu tine. În toate formele. În toate culorile. Chiar și curcubeul devenise sărac de culori în comparație cu tine.

Cuvinte neinventate au umblat mereu prin mine gândindu-mă la tine. Le simțeam, le trăiam. Te iubeam. Te iubesc. Te-am iubit mereu dincolo de uitarea de sine…Te-am iubit la fel și atunci când m-ai forțat să renunț la tine. Am construit viața noastră în doi chiar și când m-ai forțat să renunț la tine.

Până la tine, nu am știut că sufletul poate avea carne, la propriu. Era ceva metaforic, rupt parcă din analele poeziei.

Lângă tine, din dragoste pentru tine, am înțeles că sufletul însuși are un trup. Din dragoste pentru tine am aflat că sufletul are răni deschise-n carne care nu se închid orice le-aș face, de dor.

Din dragoste pentru tine, am simțit gustul iertării subite.

Din dragoste pentru tine, am învățat să-mi ascult instinctiv stomacul când tu vorbeai… Din iubire pentru tine, am uitat să vorbesc de multe ori…

Respirație tăiată – am învățat să trăiesc fără respirație privindu-te și totuși să mă simt atât de vie!! Din iubire pentru tine am aflat cum e să plângi cu lumină. cu vise, cu chemări repetate la nesfârșit…

Din iubire pentru tine am învățat cum e să modelez cu inima orice obiect după chipul tău…

Nu am mai iubit niciodată așa. Cu o dragoste venită la naștere, sedimentată în timp, neștiută, puternică, izbucnind ca un vulcan fără sfârșit în clipa în care privirea mea a mângâiat pentru prima dată chipul tău. Cu acea iubire atât de curată, atât de puternică, atât de înălțătoare, încât nu am reușit niciodată să o cuprind nu numai în vorbe, nu numai în versuri, nu numai în muzică ci chiar cu însămi viața mea. O iubire mai mare decât toată viața mea…

Tu întruchipezi perfecțiunea sufletului meu. Nu am nicio îndoială. Tu întruchipezi sublimul minții mele. Tu întruchipezi extrasenzorialul senzațiilor mele. Tu reprezinți tot. Cam așa e iubirea mea pentru tine. Niciun milimetru mai puțin, nici o bătaie de inimă mai puțin, nicio tresărire de fericire mai puțin… Tu…

Te-am adunat din mine firesc, te-am alinat și te-am strâns la piept cu toate brațele universului și nu am mai reușit să îți dau drumul. Nu m-am mai putut dezlipi, ai devenit pielea trupului meu și m-am îmbrăcat cu tine pentru totdeauna.

Degetele mele te ating în fiecare dimineață, în fiecare seară, în fiecare moment în care li se face dor de tine. Și lor, degetelor mele, le este permanent dor de tine. Mai mult decât orice împreunare fizică, degetele mele te-au vrut iar și iar.

Mai mult decât orice pe lumea asta, inima mea te-a păstrat în timp ca pe o sfântă icoană, ridicând în mine altar pentru dragostea ta. Explozii solare – asta sunt secundele trăite alături de tine. Dumnezeire…

Așa te-am iubit din prima clipă. Niciodată mai puțin, în fiecare zi mai mult și mai mult. Îmi ești în oase, îmi ești în sânge, îmi ești în pupile și-mi ești în porii pielii. Îmi ești eu.

”Nu e nevoie să fiu în locuri în care am fost cu tine pentru a te vedea peste tot”- mi-ai zis. Știu cum e. Știu atât de bine cum e ! Fiindcă tu ești peste tot. Iar acest ” peste tot” este neîncăpător de atât de multe ori! Îl domini, îl privești semeț de sus, din înaltul iubirii mele pentru tine. Tu ești atât de dureroasă, de dulce, de neînțeles, eu!!

Nimic nu s-a schimbat. Absolut nimic. Doar timpul curge cu lame de oțel înroșit în mine și mă sfâșie iar și iar, cinic, în lipsa ta… Doar timpul îmi privește nepăsător dragostea…

Tu ești, începutul și sfârșitul meu. Tu ești, pur și simplu, viața mea. Orice și oricum ar vrea timpul să schimbe asta, nicio forță din univers nu e mai puternică decât iubirea mea. Fiindcă tu, tu ești perfecțiunea. A MEA.

Fragment din cartea „Cu și despre EA, Iubirea” semnată de Valentin Dima

Distribuie:

Notă:

Este interzisă preluarea integrală sau parțială a conținutului articolelor fără acordul în scris al autorului.