Sufletele fac dragoste…

Sufletele fac dragoste...

Dragostea este putere, te domină fără să știi. Ar trebui să înțelegi că te înghite întreg, te domină și te înconjoară. Are o putere abisală. Ascunde impuls, pasiune, răscumpărare, o sete care cere să fie potolită, o foame care cere să fie satisfăcută.

Vine mereu brusc și neașteptat. Nu te întreabă, nu te pregătește, pur și simplu se luptă cu tine, te încolțește. Vrea suflet, vrea jucători puternici să-i ducă la linia de sosire.

Sufletele fac dragoste…

“S3xul” este pentru carne și multe mâini te vor atinge cu furie, în grabă și rapid pentru a-și satisface ego-ul. Acesta este rolul lor. Dar sufletul o va face cu evlavie, cu închinare, ca un mic ritual, de parcă ești din porțelan și îi este frică să nu te rupă în mâini.

Acolo începe dragostea. Unirea supremă și secretă a corpurilor. Marea călătorie de descoperire a unui corp spre altul, unde camera este inundată de magie, unde săruturile din mătase magnetizează spațiul.

Acele ceasului nu mai bat și timpul nu mai contează. Totul se oprește.

Acolo unde privirile catifelate, strălucitoare, mărturisesc fiecare cuvânt, chiar dacă este liniște. Nu e nevoie de cuvinte, nu este nevoie de explicații, totul și-a luat acum cursul. Nopțile se încheie cu îmbrățișări și mângâieri până dimineață, cu adevăr, cu “împreună” și nu “singuri”.

Sunt “plin” și nu “golit”.

Când ajungi acasă, singur, pierdut în gândurile tale singuratice, nesfârșite, din risipa zilnică, ieftină, a ta, crezând că te vei simți așa chiar și pentru puțin timp – ca atunci când încă te simțeai. Cum să te pierzi, să uiți, să te vindeci de trecutul tău…

Acolo, pe noptieră, unde scapi de “fața” celui nepăsător, fermecător, cuceritor, indiferent, de invidiat al altora, acolo îți porți sufletul în carne și oase pentru o vreme. Unde respiri o vreme în afara “măștii” tale. Acolo, până în zori, și mâine la fel.

Dar ce poți face dacă celălalt te vede ca pe o bucată de carne?

Ce faci cu vânzarea unui kilogram de magie și sufletul tău, departe de toată lumea și de toate, se dizolvă într-o mie de bucăți? Sincer, nu văd niciun rost. Există ceva mai bun decât o pereche de ochi care sclipesc și motivul strălucirii lor ești tu?

Abonează-te pe:
Chris Oliver Google News Chris Oliver Facebook