Marile iubiri nu poartă rochie de mireasă, infatuațiile nu se transformă întotdeauna în dragoste și căsătoria nu implică neapărat iubire sau emoție. Cu alte cuvinte, ne îndrăgostim de cineva și ne căsătorim cu altcineva.
Oamenii trec prin relații care trezesc puternic (dar trecător) pasiune, dorință, posesivitate, și toate duse la extrem.
În unele relații, ei experimentează iubirea de durată, pofta de nestins, dorința nestăpânită de a-l avea pe celălalt la o distanță de respirație. În alte cazuri, ei experimentează și dragostea care înflorește în clipe, cea care completează doi oameni, iubirea aceea pură.
În fiecare zi observăm cupluri de la distanță.
Alaltăieri aveam unul dintre aceste cupluri, lângă mine, la restaurant. S-au uitat în dreapta și în stânga, la lume, o ora și jumătate și n-au schimbat mai mult de „trei cuvinte” – și unul era către ospătar.
Și-au băut cafeaua și când au plecat, nu s-au îmbrățișat. Sunt aceleași cupluri care nu se privesc în ochi, nu își cunosc fricile, grijile, nu zâmbesc, pentru că nu au motiv să zâmbească.
Unii oameni aleg o persoană alături de care să meargă prin viață, de teamă să nu fie singuri. Pe cineva care nu s-a ridicat niciodată la înălțimea așteptărilor lor, care a fost aleasă de terți, de egoismul lor sau care a fost pur și simplu adusă de moment.
Ani mai târziu, ajung la mijlocul călătoriei sau la sfârșitul acesteia și nu mai găsesc nicăieri persoana alături de care s-au topit în pasiune și s-au îndrăgostit de fiecare parte a corpului ei, căreia îi adorau micile imperfecțiuni, care râdea ca un copil, alături de care au plâns, fără riduri…
Cât de înfricoșător poate fi să te culci cu cineva și să te gândești la altcineva? Cât de nedrept este că persoana cu care te-ai căsătorit este doar mama copiilor tăi și persoana cea mai îndepărtată emoțional pentru tine?
Te trezești într-o dimineață și te confrunți cu soluția de compromis pe care ai ales-o.
Acest om nu te entuziasmează, este aproape străin de lumea ta. Nici corpul lui, nici caracterul lui, nu te fermecă. Ai peste 50 de ani și te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi greșit la 25 de ani. Viața ta este o viață simplă, apăsătoare și monotonă. Fără emoție, fără dragoste, fără fericire.
Erorile sunt plătite cu întârziere.
Pariul este să experimentezi dragostea, să fii supărat(ă), să treci prin tensiune, să nu lași nimic pe jumătate făcut, să lucrezi la relație și apoi să o lași să se finalizeze. Pentru că, dacă ajungi la o căsnicie fără toate acestea, atunci vei fi condamnat(ă) la o viață în care nu există iubire sau ea există și este undeva departe de tine, neîmplinită, pe jumătate, inabordabilă.
Este ca și când te uiți la un serial tv. Te uiți cu neliniște la fiecare episod și, dintr-o dată, vine cineva și îți spune finalul. Apoi închizi televizorul pentru că știți ce se va întâmpla. În cazul relațiilor care duc la o căsătorie fără romantism sau dragoste, finalul este dezvăluit chiar de tine foarte devreme, atâta timp cât îl asculți.
Pasiunea și posesivitatea iubirii, aduc tensiuni, aduc emoții în roșu.
Este posibil ca la o ceartă sau la un dezacord să existe o despărțire cu aceeași intensitate cu care a fost dragostea. Relațiile care rezistă exploziei și o depășesc, ajung la un sentiment matur și sigur, poate chiar la o căsnicie fericită.
Dar dacă nu reușesc, atunci vor fi chinuiți o viață întreagă de întrebarea „ce s-ar întâmpla dacă s-ar întâmpla?”. Ce s-ar întâmpla dacă nu ar găsi atât de multe motive să-și încheie cursul cu persoana de care s-au îndrăgostit?
Relațiile umane necesită efort și efort. Nu, nu am spus greșit. Au nevoie de efort și efort. Au nevoie de dorință. Dorința de a păstra experiențe și de a prețui amintiri. Dorință și acțiune pentru a-și vedea viața cu cel sau cu cea de care s-au îndrăgostit. Altfel sunt demni de soarta lor și responsabili pentru alegerile lor.
Norocoși sunt cei puțini care au îmbătrânit cu aceeași persoană de care s-au îndrăgostit și pe care au iubit-o.
Cei cărora nu le-a fost frică să vorbească despre ce este înăuntrul lor, care și-au comunicat temerile și bucuriile și s-au îmbrățișat plecând de la restaurant. Cei cu care au cochetat, i-au admirat, i-au invidiat, s-au certat și pe care i-au pus pe un piedestal înalt, chiar mai sus decât ei înșiși.
