A fost odată un băiat care s-a supărat foarte tare.
Tatăl lui i-a dat o pungă cu cuie și i-a spus că de fiecare dată când își va pierde cumpătul va trebui să bată un cui în gard.
În prima zi, băiatul bătuse 37 de cuie în gard. În următoarele câteva săptămâni, pe măsură ce a învățat să-și controleze furia, numărul cuielor a scăzut treptat. A descoperit că era mai ușor să-și păstreze calmul decât să bată cuiele în gard.
În sfârșit a venit și ziua în care băiatul nu s-a mai supărat deloc. Văzând asta, tatăl său i-a spus că de acum, de fiecare dată când își păstrează calmul, va trebui să scoată un cui din gard. Zilele au trecut și băiatul i-a spus în cele din urmă tatălui său că a scos toate cuiele.
Tatăl și-a luat fiul și l-a dus la gard. El i-a spus:
“Te-ai descurcat bine fiule, dar uită-te la găurile din gard. Gardul nu va mai fi niciodată la fel. Când spui lucruri în timp ce ești supărat, ele lasă urme ca acestea. Poți înjunghia pe cineva și apoi să tragi de cuțit. Indiferent de câte ori îți vei cere scuze, durerea va rămâne acolo.”
Băiatul a înțeles atunci puterea cuvintelor. S-a uitat la tatăl său și a spus: „Tată, sper că mă poți ierta pentru găurile pe care ți le-am făcut”.
„Sigur că pot”, a spus tatăl său.
Nu este întotdeauna furia de vină, ci acțiunile tale în general. Nu există „noi începuturi” în viață. Nu există un nou început. Mulți oameni iartă ușor, dar cicatricile trecutului nu dispar niciodată. Ai grijă ce spui astăzi pentru că, uneori, prețul nu merită recompensa.
