Cuvinte, vorbe mari și credințe inconștiente, doar atât!
Toate aceste vorbe, doar pentru a te “ridica” în ochii celorlalți și pentru a “juca” în siguranță. Etica, fie ai călcat-o deja în picioare, fie o vei zdrobi în viitor.
Cuvinte îndrăznețe pe care, rostindu-le, știm cu toții cât de rău ne fac să arătăm și cât de ușor, în mijlocul drumului diplomatic, ne putem construi o personalitate fragilă. La primul nostru moment vulnerabil, personalitatea noastră se va prăbuși și va deveni ruină.
Ne moralizăm și ne negăm încă din primul moment în care cuvintele noastre ar trebui transformate în acțiuni. Moralizăm și ne negăm ușor inima, înțelegând-o, dar fără să simțim vină sau chiar furie față de caracterul nostru și de noi înșine.
Dar care este cel mai important lucru?
Ne moralizăm și ne negăm inconștienți, spunând și făcând, fără să ne dăm seama vreodată ce prostii vorbim sau comitem. Poate facem asta, crezând că avem un drept etern care ne face nerăspunzători.
Dar numai noi. Nimeni altcineva!
Poate facem asta, gândind că suntem oameni și este rezonabil să facem greșeli, prostii și să mințim fără rușine. Dar numai noi. Nimeni altcineva nu are acest drept!
“Eul” nostru este perfect în continuare și este mai presus de toate și de toți ceilalți. Nimeni altcineva, doar noi! “Eul”, în toată splendoarea lui, o conștiință inexistentă și o judecată infirmă, care este folosită doar pentru alții!
Punem la zid, crucificăm, judecăm oameni și atitudini, destituim terți și umilim personalități și personaje în mod egal, pentru a ne acoperi propriile minciuni, propriile greșeli, udând mai mult din putregaiul pe care îl purtăm înăuntrul nostru.
Judecăm și arătăm cu degetul spre ceea ce se presupune că este corect, de parcă am fi Mesia, de parcă Dumnezeu ne-a creat doar pentru a ne trimite pe pământ să răspândim adevărul!
Să arătăm calea cea dreaptă tuturor păcătoșilor care și-au pierdut calea, tuturor celor plini de defecte și cu nenumărate greșeli. Pentru a ne împărtăși așa-zisa perfecțiune, sfaturile noastre “salvatoare” și faptele noastre “bune”.
Ascultă, prietene, înainte să judeci, să calomniezi, să țintești și să tragi concluzii despre ceilalți, aruncă o privire în spatele tău, la drumul tău plin de noroi pe care l-ai parcurs atât de departe și lasă-ne! Nimeni nu te-a numit judecător!
