Sunt câteva femei ale căror vieți le-a arătat prea devreme drumul spre iad. Și nu au ezitat să meargă pe această cale. S-au plimbat și au ajuns acolo. Și iadul nu le-a înghițit. Poate le-a zdrobit sufletele, poate le-a frânt aripile, dar nu le-a înghițit.
Ele au găsit puterea și s-au ridicat. Au găsit puterea și și-au trasat din nou cursul pentru viață.
Dacă o astfel de femeie vine în calea ta, nu-i irosi timpul dacă nu ești gata să-i spui adevărul tău. Nu pretinde frânturi din ea dacă nu știi să le iubești.
Dacă aparții celor slabi, nici nu încerca să rămâi în viața ei. Nu poți.
O astfel de femeie, pentru ca tu să o înduri și să o iubești, dar mai ales să o faci să iubească și să aibă încredere în tine, necesită putere, perseverență și răbdare într-o măsură mai mare decât îți poți imagina.
Ea este imprevizibilă și nu-i poți calcula niciodată reacțiile.
Uneori va fi o adiere care te va răcori și îți va tăia respirația, iar alteori va deveni un vârtej care nu va lăsa nimic în picioare în urma lui. Când devine un vârtej, iubește-o puțin mai mult. Rămâi chiar dacă te dă afară. Iubește-o puțin mai mult, puțin mai profund.
Ea este plină de contradicții. Unii o iubesc, iar alții o urăsc. Nici una, nici alta nu o privesc. Este vorba doar de cel care va iubi. Cel care va avea încredere.
Ea este ca un pendul care se balansează între frici și fobii din trecut și o conștiință de sine și o încredere neclintită în prezentul ei. Pentru că ea știe ce a îndurat, cum a supraviețuit și ce drumuri a parcurs.
Și dacă, la un moment dat, simte teamă și nesiguranță, nu îți va spune în cuvinte comune. Dar îți va arăta și ar trebui să înțelegeți. Să rămâi.
Ține-o puțin mai strâns. Dă-i un sărut.
Nu, nu te încurca, ea nu se teme să-ți ofere slăbiciunile ei. Este atât de puternică încât își cunoaște slăbiciunile și le iubește una câte una.
Felul ei de a-ți spune că te iubește este încrederea ei de a-ți oferi slăbiciunile ei goale.
Iubește-i slăbiciunile și caută în ea cu atenție, pentru a vedea dacă îi poți rezista. Pentru că, în timp ce tu ai trăit o altă viață, ea a rămas în luptă cu haosul din mintea ei. A urmărit timpul și a luptat cu el.
Ea își ridica bucățile rupte din sufletul ei și încerca să le pună la loc, una câte una. Și apoi, își așează demonii unul câte unul și ucide dragonii din basmul ei. Și când te alungă, ar trebui să o iubești puțin mai mult.
Nu-i plac mulți oameni, nu-i place să-și schimbe obiceiurile. Dacă o observi, ea are un tipar pentru toate. De cele mai multe ori, ea va cădea în foc și va duce luptele de parcă nu i-ar fi frică de nimic. Nu râde, îi este frică, dar a învățat în iadul prin care a trăit să păcălească până și frica.
Iar când o vezi râzând cu adevărat, din suflet, în acel moment în care timpul va fi înghețat, când nu va fi definită de durere, ochii îi vor străluci. Amintește-ți doar că, pentru ca ceva să strălucească, are nevoie de întuneric și întunericul ei nu a părăsit-o. De ceva vreme, l-a învins.
Și dacă rămâi, dacă înduri, ea îți va da lumina pe care a adunat-o de atâta vreme și nu a lăsat pe nimeni să vadă. Pentru că vei ști că ea nu este acolo pentru că nu are unde să fie altundeva, ci te-a ales pe tine. Pentru că ți-ai câștigat locul tău pe podiumul ei.
Pentru că dacă te iubește, ai câștigat-o. Pentru că dacă te iubește, o va face complet și total. Pentru că dacă te iubește, va deveni aer pentru a respira, pentru a călători departe dar și un motiv pentru a te întoarce.
Fii atent, totuși există un lucru pe care nu-l ierta: a deveni mic în ochii ei, a fi un ticălos în fața ei. Dacă te micșorezi în ochii ei, vei fi degradat în sufletul ei și asta nu poate ierta.
