Poate că totul se întâmplă cu un motiv, poate că Dumnezeu are un scop pentru fiecare dintre noi în această viață temporară și efemeră a noastră.
Nu știu cine este, dar cred că mi-aș dori să fiu în mintea ei, ca să înțeleg și eu în existența mea umilă.
Nu știu de ce, dar relațiile sunt dificile. Este, poate, pentru că oamenii sunt complecși, nevoile lor se schimbă, evoluează în rău, adică în interesul și în partea egoistă, este ființa lor.
Nu au învățat cum să se comporte, nu au învățat să facă compromisuri, nu au învățat să încerce. Nu au învățat să lupte, nu au învățat să spere. Vor totul sau nimic, totul aici și acum.
Relațiile sunt dificile, necesită lucruri care nu sunt ușor de făcut pentru oameni. Ei cred că, printr-o simplă atracție, pot să fie și să meargă alături de cineva. Cu o simplă dorință de a ține pasul cu un cineva, cred că totul va fi bine. Dar nu este așa.
Într-adevăr, ce este acela un partener și înseamnă compania cuiva?
Poate celălalt să înțeleagă cu ce fel de persoană are de-a face? Îl poți accepta așa cum este? Poate înțelege că are credințe, ciudățenii, obiceiuri și defecte diferite?
Nimeni nu este perfect. Cel mai important lucru este să-ți lași ego-ul deoparte, să-l accepți și să-l iubești pe celălalt așa cum este, să îl înțelegi fără să te aștepți la nimic mai puțin sau mai mult de la el.
Nu poți forța pe cineva să-ți dea lucruri pe care nu le are, pe care nu ți le poate oferi sau ceva mai mult decât a arătat deja că îți poate da. Nu poți să-l forțezi. Unele lucruri se întâmplă la timp, unele sunt întârziate, în timp ce altele nu vin niciodată, indiferent cât de mult îți dorești și insiști.
Dragostea necesită întotdeauna timp, dar uneori este nevoie de o viață întreagă. Poate că este menit să fie. Totul se întâmplă cu un motiv; poate nu meriți, poate nu te-ai străduit suficient, poate nu ai crezut că se va întâmpla.
