Facem toate eforturile pentru a o evita, temându-ne de jena care o poate însoți. Indiferent de vârstă sau de statutul social, tăcerea este ceva care ne-a făcut pe toți să o simțim la un moment dat sau altul.
Tăcerea neînțeleasă
Dacă există un lucru pe lumea aceasta care are cu adevărat o reputație proastă, este tăcerea. Sau cel puțin este înțeleasă greșit. Adevărul este, însă, că pentru a testa cât de confortabil te simți cu o altă persoană, poți pur și simplu să petreci o perioadă lungă de timp în tăcere, fără să te simți inconfortabil.
Este aproape ca un test intern pentru a evalua relația ta cu o persoană. Și, cu siguranță, este o evaluare tăcută pe care mulți o fac.
Frica de tăcere
Pentru unii oameni, tăcerea poate fi de-a dreptul terifiantă. Există un termen pentru această fobie: Sedatephobia. Această fobie specială, a fost relativ nemaiauzită acum 50 de ani. Cu toate acestea, astăzi este destul de comună.
Psihologii și psihoterapeuții cred chiar că numărul persoanelor cărora le este frică de tăcere, va continua să crească în următoarele decenii. Pentru acești oameni, întunericul poate să nu fie înfricoșător, dar tăcerea și lipsa zgomotului pot declanșa un atac de panică.
Au nevoie constant de zgomot și interacțiune umană. O nevoie constantă, care poate fi extrem de dăunătoare.
Tăcerea este asociată, în aceste cazuri, și cu noaptea, cu zone izolate sau nelocuite, cu o totală lipsă de civilizație. Poate însemna și frica de necunoscut și de supranatural. Majoritatea suferinzilor tind să aibă, de asemenea, anxietate inerentă.
De ce tratăm tăcerea ca pe ceva negativ?
Dar de ce simțim nevoia constantă de a vorbi, indiferent cât de inutilă ar fi o conversație? De ce este necesar să vorbim despre vreme, trafic sau cât de repede a trecut anul acesta?
Această evitare și teamă de tăcere „incomodă” este de fapt legată de anxietatea socială.
Un simplu experiment te va convinge: Începeți să înregistrați conversațiile pe care le aveți zilnic. Fie că este vorba de conversații în lift, sau chiar cu casiera dintr-un magazin.
Vei fi plăcut surprins să descoperi că, pe măsură ce te concentrezi pe tăcere, în loc să începi o simplă conversație, cealaltă persoană sau alte persoane vor rupe tăcerea, fie punând o întrebare, fie inițiind o conversație.
Avem două urechi și o gură și trebuiesc folosite în această proporție ( 2 treimi ascultăm, o treime vorbim). Cu toate acestea, câți dintre noi acționăm de fapt în acest fel? A gândi înainte de a vorbi este cu adevărat o abilitate valoroasă, dar adesea rară. Gândește-te doar: „Chiar trebuie să spun asta? Este cu adevărat important ceea ce urmează să spun sau doar umplu timpul?”
În niciun caz nu vorbim despre dezvoltarea unei societăți antisociale. Unul dintre cele mai mari daruri ale vieții este conversația bună. Nu am învăța nimic și nu am realiza multe în viață fără relații și conversații ocazionale. Dar credibilitatea și integritatea conversațiilor, sunt două elemente care tind să fie degradate.
Gândește-te la ultima dată când ai avut o conversație bună. Probabil a trecut ceva timp, nu-i așa? Acum, gândește-te la ultima dată când ai trăit o tăcere incomodă. Nu cu mult timp în urmă, nu? Această realizare este destul de tristă, și este ceva la care, mulți dintre noi, rareori acordăm atenție.
Tăcere într-o lumină nouă.
Tăcerea este ceva necesar în viață, fie pentru a te dedica gândurilor tale, fie pentru a-ți liniști mintea. O viață sau o relație fără tăcere, nu este doar imposibilă, ci și nesănătoasă.
Meditația și conștientizarea mentală de sine, sunt două subiecte care au atras multă atenție în ultimii ani. Nu întâmplător, tăcerea este la baza ambelor.
În loc să încerci în mod constant să eviți acest aspect inevitabil al vieții, de ce să nu-l îmbrățișezi?
Tăcerea este răcoritoare, ajută la concentrare și la conștientizarea de sine. Așa că, data viitoare când teama de o tăcere incomodă te face să te simți inconfortabil, amintește-ți cât de reconfortant poate fi de fapt. Încearcă să înfrunți tăcerea cu o nouă perspectivă.
