Nu înțeleg de ce, atunci când vorbim despre bogăție, oamenii aleg imediat varianta sărăciei pentru a face comparație.
Pare că sărăcia este temerea multora care ajung bogați.
Încercați și calea de mijloc, este la fel de bună pentru comparație. Niciun om nu ar trebui să își dorească mai mult decât are nevoie. În primul rând că și cei bogați sunt de două feluri: cei care fac banii și cei care îi cheltuie. Da, fiți siguri că nu sunt unele și aceleași persoane.
Despre cât sunt de fericiți oamenii care fac bani, am multe rețineri în a mă pronunța. Nici nu vreau să îmi imaginez câte probleme vin odată cu banii, câți dușmani au și ce lupte duc.
Și să nu mai vorbim despre timp.
Banii câștigați într-o viața, nu le vor ajunge să cumpere o altă viață. Și dacă vă sperie sărăcia și considerați că oamenii săraci sunt nefericiți, ar trebui să vedeți fericirea unei familii atunci când are ce pune pe masă, cât de bine își împart puținul acela între ei. Dar sunt împreună și se bucură pentru fiecare felie de pâine.
Pe copilul omului bogat, credeți că l-ar bucura un pachet de biscuiți?
Unii sunt săraci și nu cunosc altfel viața, așa că găsesc bucurii în ceea ce au. Mai rău decât cei săraci, sunt cei bogați care ajung săraci, fiindcă ei nu vor mai găsi fericirea în nimic. Vor rămâne și fără bani și fără prieteni.
