Așa se urăsc doi oameni care s-au iubit.
Nu despărțirea doare, știai asta? Este trădarea, incapacitatea de a crede că celălalt, căruia i-ai încredințat inima ta, te poate trata atât de rău. Felul în care a făcut-o.
A durut încercarea ta zadarnică de a repara relația, în timp ce persoana care ar fi trebuit să lupte alături de tine, a arătat că nu-i pasă. Ai aflat atunci că nu poți repara ceva ce celălalt strică constant.
Și te-a lăsat să te străduiești degeaba și, probabil, a râs de tine.
Te-a lăsat să trăiești în coșmar, în timp ce totul în jurul tău se năruia. Nu ți-a oprit niciodată visurile. Te-a lăsat să crezi că totul poate fi salvat. În timp ce tu luptai pentru vechea ta viață, celălalt tocmai își construia una nouă. Nu, nu doare separarea în sine. Doare minciuna și trădarea.
Doare confortul și răceala care au încheiat ceea ce ai avut, fără să te aștepți.
Doare conștientizarea faptului că te-a abandonat în timp ce era lângă tine, privindu-te în ochi în timp ce beați cafeaua împreună, de parcă ar fi fost o simplă sâmbătă.
Și partea cea mai proastă? Faptul că, în cele din urmă, a spulberat orice imagine frumoasă aveai despre această relație, despre oameni, despre orice relație. Așa ajung să se urască doi oameni care s-au iubit. Practic, se urăsc unul pe celălalt. De obicei, cel care rănește este cel care urăște primul.
Trist.
