Psihologul și psihiatrul spaniol Enrique Rojas, afirmă că:
“Cei care simt că sunt obiectul invidiei colegilor, vecinilor, prietenilor și chiar rudelor, trebuie să știe că cel mai important lucru este să se protejeze, să nu fie expuși la situații care provoacă acest sentiment”.
Pentru defectul uman al invidiei, o povestire spune că, odată, un șarpe a început să urmărească un licurici. După trei zile de urmărire continuă, rămas fără putere, licuriciul s-a oprit și i-a vorbit șarpelui:
– Pot să te întreb ceva?
– De obicei nu-mi ascult prada, dar odată ce sunt pe cale să te devorez, poți să întrebi, răspunde șarpele.
– Eu aparțin lanțului tău alimentar?
– Nu.
– Ți-am făcut vreun rău?
– Nu.
– Atunci de ce vrei să mă omori? După ce s-a gândit un timp, șarpele a răspuns:
– Pentru că nu suport să te văd strălucind.
Nu de puține ori provocăm invidia și gelozia animalelor noastre de companie și devenim destinatari ai unui comportament rău, fără niciun motiv evident.
De multe ori și comentariile rudelor noastre, atunci când le spunem ce ne dorim să realizăm, când punem în practică ceea ce ne dorim, sunt cel puțin critice sau disprețuitoare.
Și atunci, ne gândim că ceea ce realizăm nu este acceptabil și ne certăm încă o dată pentru nesăbuința noastră chiar și de a visa. Și începem, slabi, ca licuriciul, să fugim de cei care ne critică și ne persecută, temându-ne de mânia și comentariile provocate de acțiunile noastre.
Este nevoie de mult curaj și forță mentală pentru a opri alergatul și a ne întoarce spre “prădătorul” nostru pentru a-l înfrunta cu capul înainte.
Și tocmai de aceea suntem răsplătiți cu un mare adevăr. Șocant, dar mare: „Pentru că nu suport să te văd strălucind”.
Atunci ne dăm seama, nu numai de inutilitatea acestei urmăriri, ci și de adevăratul nostru dușman. Suntem ceea ce suntem, strălucim așa cum am fost făcuți să strălucim.
Cel de care fugim, de fapt, nu era nimeni altul decât propria noastră frică de atitudinea oamenilor de a judeca. Și toate acestea pentru că, pur și simplu, nu ne-am dat seama că strălucim.
Așa că, de fiecare dată când facem ceva care ne place, ceva care ne reprezintă, ceva care ne mișcă, să ne amintim că aceasta este lumina noastră și, dacă avem încredere în cum arată această lumină în propriii noștri ochi, nu trebuie să ne temem de cei care sunt deranjați.
Ei au existat dintotdeauna și vor exista mereu.
Ei vor încerca întotdeauna să ne stingă strălucirea pentru că, pur și simplu, nu știu să o scoată în evidență pe a lor. Pentru că toată lumea este unică dar nimeni nu poate străluci vreodată în același mod cum strălucește următoarea persoană.
