Întregul mister al plăcerii din corpul unei femei stă în intensitatea pulsului care precede orgasmul. Uneori e lent, unu doi, trei bătăi de inimă și apoi trece prin corp un lichior de foc și gheață.
Dacă bătăile inimii sunt slabe, mute, plăcerea este ca un val mai blând.
Sămânța extazului explodează cu energie mai mare sau mai puțină. Când este mai bogată, atinge fiecare porțiune a corpului, vibrând prin fiecare nerv, prin fiecare celulă. Dacă bătăile inimii sunt intense, ritmul și bătăile inimii sunt mai lente, iar plăcerea durează mai mult.
Săgeți de carne încărcate cu electricitate, un al doilea val de plăcere cade pe primul, iar apoi pe al treilea, atingând fiecare terminație nervoasă, trecând prin corp ca un curent electric.
Un curcubeu de culori face cu ochiul. O spumă de muzică curge din urechi. Este gongul orgasmului. Uneori, o femeie se simte ca un instrument proaspăt ascuțit. Alteori ajunge la o astfel de culme, încât pare imposibil să meargă mai departe. Așteptând un orgasm.
Unele provocate de tandrețe, altele de dorință, altele de un cuvânt sau de o imagine văzută în timpul zilei. Uneori aceeași zi cere orgasm, zile de dorințe acumulate și sentimente neexplorate. (Text: Anais Nin, „Jurnalul II 1934-1939” / Imagine: Egon Schiele, Îmbrățișarea, 1892.)
