Potrivit lui Aristotel, omul prin natura sa este un animal politic, destinat, adică să trăiască într-o societate organizată. Prin urmare, tu și fiecare dintre noi suntem chemați să coexistăm cu ceilalți și să fim adesea o verigă de legătură – și într-adevăr una necesară – pentru menținerea coeziunii sociale.
Te-ai gândit cu adevărat vreodată cu câți oameni diferiți interacționezi în fiecare zi?
Cu cei care provin din mediul tău familial apropiat și cu care ești legat prin legături de sânge sau de rudenie. Cu prieteni, cunoscuți, colegi, parteneri, concetățeni. Fie că este vorba de oameni cărora le pasă de tine și care te iubesc cu adevărat, fie de unii oameni care te păzesc și te înconjoară pentru că ai ceva pentru ei.
Dar sunt și cei care vin în viața ta brusc și de nicăieri, ca meteoriții. Nu îi cunoști, nu îți sunt rude, prieteni sau alte contacte. O coincidență v-a reunit (numiți-o karma, noroc, soartă împărtășită) și a confirmat zicala populară că „nimic în viața asta nu se întâmplă fără un motiv, nu se întâmplă întâmplător”.
Te-ai întâlnit cu ei, pentru că viața însăși a vrut așa.
De parcă ar fi prezis că vei avea nevoie de ei, să mergi cu ei prin dificultățile pe care ea însăși ți le-a rezervat, de parcă le-a prevăzut, de parcă ar fi vrut să te compenseze cumva. Beneficiul acestei oferte este unic și incalculabil. Sentimentul de securitate pe care îl oferă este unic, mai ales în vremuri atât de dificile precum cele în care trăim.
Ești surprins să-i vezi dezinteresați și altruiști, “calzi”, dăruind și deschizându-și brațele în mod spontan. A nu fi înșelat și devorat, așa cum se întâmplă adesea în vremea noastră. Dar să te asigur că ei vor fi alături de tine, atunci când vei avea nevoie de ei, dispuși să te sprijine și să te ajute. Atât de simplu, fără compromisuri.
Dar, ai putea să-mi spui, din moment ce alții din jurul nostru intenționează să ne ajute și să ne susțină, de ce considerăm oferta acestor oameni de nicăieri specială? Pentru că nu ai trăit împreună cu acești oameni, nu ai fost legat prin cunoștințe comune din trecut, pentru că nu ai avut un trecut comun.
Doar posibilitatea unei comunicări mai profunde între tine și circumstanțele tale i-a făcut tovarăși de călătorie pe o cale paralelă de sprijin reciproc și legături puternice de prietenie.
Este o relație pură și nealterată, bazată în primul rând pe empatie.
O relație care, nu doar demonstrează că oamenii sunt destinați să trăiască în societăți organizate, ci întărește și teleologia, conform căreia totul în lume este făcut cu un scop, pentru a ajunge la desăvârșire.
Oamenii se întâlnesc întâmplător, dezvoltă legături emoționale puternice, dăruiesc și li se dăruiește, împărtășesc trecutul pe care nu l-au trăit împreună și ziua de mâine, în care se angajează împreună să ducă la îndeplinire o misiune.
Nu îi cunoști, dar când îi vezi și îi auzi, simți că îi cunoști de mult. Ei vin să rămână în inima ta și, înainte de a-ți da seama, drumurile tale se încrucișează cu acești oameni de nicăieri.
Și dacă te întrebi vreodată de ce o fac, răspunsul lor este clar: „Toți să facă la fel, dacă vor să fie considerați Umani… să facă, adică să ofere ceea ce și-au dorit să le ofere alții”. Atât de simplu și dezarmant.
