O iubire neconsumată nu se uită niciodată…

Distribuie:

Cel mai bun sfat pe care ți-l poate oferi cineva este acela să nu iei decizii la supărare. Am cunoscut cupluri care se înțelegeau și se potriveau perfect, totuși, din cauza orgoliului și a deciziilor luate în grabă, nu au rezistat. Dacă iubirea este mare, și supărarea va fi pe masură. Astfel de relații, în care desparțirea vine după o ceartă banală, sunt cele mai regretate și probabil nu vor putea fi uitate cu ușurință.

Suntem capabili să trecem peste o relație apusă, dacă în timpul relației descoperim adevărata fața a omului de lângă noi – când se dovedește că a jucat un rol, afișând o imagine care nu corespunde cu adevăratul său caracter. Dar ce ne facem când acea persoană nu a greșit, iar din „nebunia dragostei” am distrus relația perfectă? Ce ne facem dacă acea persoană reprezintă tot ceea ce ne dorim, iar noi nu mai putem face nimic pentru a o aduce înapoi?

Există expresia „te iubesc ca un nebun”, iar în unele cazuri se adeverește. Dragostea are acestă calitate, de a te face să îți pierzi mințile, însă ar trebui ca fiecare dintre noi să găsim puterea de a ne stapâni în momentele de furie. Altfel, vom ajunge să regretăm unele decizii tot restul vieții.

Vă voi da un exemplu de desparțire banală, urmată de o decizie prostească, care a spulberat și cea mai mică șansă de împăcare.

De ceva vreme, pe blogul meu exista rubrica „povestea ta”, unde oamenii care doresc să vorbească o pot face în anonimat, obținând astfel sfaturi și păreri de la ceilați utilizatori care au trecut prin experiențe similare. O astfel de poveste, în care avem de-a face cu o relație perfectă cu deznodământ trist, a ajuns la mine.

Se potriveau atât de bine încât cuvintele deveniseră de prisos, se înțelegeau din priviri. Erau îndragostiți și se vedeau toată viața împreună. Era o relație în care calmul domnea, iar iubirea părea că începe să construiască cea mai frumoasă realitate. Erau de puțin timp împreună, dar suficient cât să conștientizeze fiecare că și-a întâlnit sufletul pereche. Urmau să se mute împreună, însă umbrele trecutului nu le dădeau pace. Interesant este faptul că amândoi, deși erau singuri când s-au cunoscut, nu reușeau să se desprindă de vechile relații, și nu pentru că nu voiau ei, ci pentru că ceilalți nu îi lăsau.

Se spune că n-ai nicio șansă să găsești femei sau bărbați buni care să fie singuri, dar pe ei soarta i-a adus totuși împreună. Au hotărât să se mute împreună, însă cu o zi înainte să se întâmple asta, ea l-a anunțat că nu e pregatită să facă pasul acesta. El s-a supărat. Nu au mai vorbit câteva zile de-atunci, timp în care ea s-a văzut cu fostul iubit. El a aflat și, după o discuție telefonică, realitatea lor a devenit doar o poveste. Nu şi-au mai vorbit câteva luni, timp în care fiecare a revenit la vechea relație. S-au reîntâlnit dupa mai mult timp și au văzut unul în ochii celuilalt aceeași sclipire. Dragostea nu dispăruse… Nu erau genul de persoane care să trădeze. Știau că nu au voie nici măcar să se îmbrațișeze, și n-au făcut-o! Au hotărât să rămână prieteni, să își mai vorbească din când în când, însă iubirea dintre ei începuse să devină tot mai mare. Simțeau cum se sufocau când stăteau unul în fața celuilalt. Nu vorbeau despre ceea ce a fost între ei, așa conveniseră că e mai bine, până într-o zi, când au facut-o. A fost singura lor ceartă adevărată, cu reproșuri, cu vorbe grele… De atunci, totul s-a terminat, însă ei nu s-au uitat în anii ce au trecut. Fiecare și-a făcut familia lui, dar continuau să se gândească unul la celălalt, la momentele petrecute împreună, la cât de bine se potriveau, la felul în care comunicau… Le lipseau liniștea lor și aerul ce le umplea sufletele de fericire…

Oricine visează să întâlnească sufletul pereche dar câți dintre noi avem norocul acesta? Îmi doream să citesc o continuare și deja publicasem povestea pe site. După nici două ore de la publicare, primesc un mail de la persoana care mi-a transmis povestea, care, deși îi păstrasem anonimatul, m-a rugat să șterg articolul. Nu am îndrăznit să întreb care este motivul și am facut-o fără să stau pe gânduri. Am rămas însă cu multe semne de întrebare…

O iubire care se termină brusc, atunci când sentimentele au cea mai mare intensitate, nu se uită niciodată. Dacă ar exista mai multe vieți, cred că acestui gen de suflete li s-ar acorda o a doua șansă și ar primi misiunea să se caute. Nu știu ce sfaturi ar putea să primească acești oameni, pentru că deja vorbim și despre alte persoane. Un suflet bun pune fericirea celorlalți înainte de fericirea proprie, din acest motiv cred că ar mai merita o șansă… în viața asta sau într-o alta viitoare. Speranța moare ultima. Nu se știe niciodată…

Chris Oliver

Foto: Varakumar

Distribuie:

Un răspuns la „O iubire neconsumată nu se uită niciodată…”

Comentariile sunt închise.