Nici măcar nu ești aproape de ceea ce vrei să fii. Uneori te împiedici și cazi. Și sunt deja câteva săptămâni în care îți apar doar eșecuri în cale.
Dar sunt și acele momente în care trăiești cu pasiune fiecare clipă.
În ciuda greșelilor pe care le faci pe parcurs, simți această pasiune pentru viață, ca fiind de neoprit, care te prinde și te ține. Și când face asta, îți place foarte mult persoana care devii, chiar dacă nu te simți perfectă.
Există această presupunere, pe care cu toții o facem fără să vrem, cum că oamenii de succes au atins perfecțiunea. Perfecțiunea, în acest caz, înseamnă că viața lor este ca scenariul unui film bun cu un final fericit.
Dar adevărul este că noi nu le cunoaștem călătoria, nu știm cum au ajuns să fie așa, și nici măcar nu putem vedea în culisele vieții lor.
Să înveți să te bucuri de călătorie, înseamnă să accepți că, uneori, progresul este un drum lung. O lună întreagă durează, în medie, 29,53 zile, unui stejar îi ia 20 de ani pentru a produce prima ghindă. Deci, pentru toate este nevoie de timp.
Înseamnă că nimic nu se întâmplă peste noapte.
Și, sincer, cred că este o binecuvântare că nu realizăm totul deodată în viața noastră. Pentru că viața are și opriri. Viața se întâmplă între îmbrățișările de după-amiază, discuțiile târzii în noapte și diminețile leneșe de Duminică.
Viața se întâmplă când te trezești, te scuturi de cenușă și te îndepărtezi de trecutul tău ars.
Viața se întâmplă în interacțiunile simple cu oamenii din jurul tău. Viața se întâmplă și în munca ta de zi cu zi, unde te plângi de ceva sau de cineva.
Călătoria ta, este să trăiești fiecare zi cu conștientizarea totală de sine. Acceptă-ți punctele forte și punctele slabe. Nu vom fi niciodată perfecți și, probabil, viața noastră nu va fi ușoară tot timpul, însă este o călătorie unică și de neuitat.
