Nu există o persoană în acest univers care să considere a fi normal, față de ea, un comportament care o insultă, care îi subjugă inteligența, care este murdar și îmbibat cu minciuni.
Lucrurile din relațiile noastre ar putea fi foarte simple, dacă le-am aplica celorlalți comportamentele pe care le pretindem pentru noi înșine. Dacă le-am recunoaște celorlalți același drept la adevăr pe care îl recunoaștem în noi înșine.
Este de neînțeles, însă, sentimentul de superioritate, egoismul nostru dezvăluit și absolut, care ajunge să aplatizeze stima de sine a celuilalt și să-i zdruncine încrederea în oameni.
Îl umple de nesiguranțe și îi întărește apărarea. Și acesta este un păcat!
Vom fi cu toții de acord că este bine să te distanțezi de oamenii manipulatori și să-ți folosești emoțiile și momentele, însă această distanțiere nu este întotdeauna o sarcină ușoară, din diverse motive.
Această incapacitate de detașare, este cea care întărește această superioritate emoțională a celuilalt, și o va folosi împotriva ta, pentru că el crede că poate să-ți vândă, să-ți cumpere și să-ți înșele sufletul.
Este greu să te pui în locul emoțional al altei persoane, să percepi și să înțelegi cum se simte, pentru a încerca să o ajuți să-și îndrepte greșeala. Empatia este o afacere solicitantă pe care puțini o pot gestiona.
Dar, este ușor să te pui în locul lui, ca destinatar al anumitor comportamente. Pentru că, toți avem capacitatea de a distinge binele de rău, corectul de nedrept, dezonorabilul de cinstit.
Deci, să începem de acolo. Din comportamente.
Și să încercăm să-i tratăm pe ceilalți așa cum vrem noi înșine să fim tratați. Cu respect și cu onestitate. Poate ne incomodează la început dar, dacă trebuie să alegem între viziunea noastră și un comportament bun, să alegem comportamentul bun.
