Toți oamenii greșesc, însă doar sufletele cu adevărat nobile pot ierta…

Photo by Jonathan Cooper on Unsplash
Distribuie:

Am avut de multe ori inima rănită și sufletul obosit, ba chiar, de multe ori, nu-mi mai găseam locul niciunde. Am cunoscut pe pielea mea ce înseamnă trădarea și am simțit cu fiecare celulă din corpul meu durerea din dragoste. Am iubit pătimaș pe cine nu m-a iubit și am îndurat tortura timpului care nu mă lăsa să uit dar, într-un final, toate au trecut.

De fiecare dată când sufletul mi-a fost pustiit și inima rănită – am știut că durerea îmi va trece, dar nu aveam de unde să știu cât timp îmi va lua să uit. Acum știu. Niciodată!

Este adevărat, orice am face și oricât ne-am strădui, nu vom putea uita persoanele sau momentele care ne-au marcat profund. Durerea trece mai greu sau mai ușor, în funcție de caracterul fiecăruia: mai puternic sau mai slab, însă ceea ce a provocat durere nu se poate uita.

Te împaci cu tine însuți și îi ierți pe cei care ți-au greșit dar nu uiți.

Eu mi-am trăit durerile, mi-am asumat eșecurile și am acceptat fiecare lecție a sorții socotind că undeva, cândva, poate fără să îmi dau seama, am comis o greșeală pentru care trebuie să plătesc. Mi-am acceptat fiecare durere sufletească (și nu au fost deloc puține) și le-am lăsat se consume, a fost felul meu de a-mi înfrunta demonii.

Nu mi-am expus niciodată problemele în fața celorlalți, însă mi-am acordat mereu suficient timp pentru a “discuta” cu mine însumi și pentru a înțelege cum am ajuns în momentele cheie ale existenței mele.

Obișnuiesc să merg foarte mult pe jos, să mă plimb ascultând muzică, uneori chiar cu orele… Ador să fiu în natură. Iubesc natura, dar mai ales marea – mă relaxează și mă ajută să îmi limpezesc gândurile. Aș putea spune că natura a fost confidenta mea în vremurile tulburi.

Nu regret nimic din ceea ce am trăit, însă dacă aș putea da timpul înapoi aș face totul diferit.

Am avut și eu slăbiciunile mele și am făcut greșeli pe care nu trebuia să le fac, am crezut în oameni în care nu trebuia să cred și am dezamăgit persoane pe care nu trebuia să le dezamăgesc. Dar a trecut…

Când am înțeles că nu mai pot schimba nimic din trecut, abia atunci am început să mă concentrez pe viitor încercând să nu mai fac aceleași greșeli. 

Oamenilor pe care i-am rănit, atunci când mi-am conștientizat greșelile, le-am cerut iertare și, astfel, am închis fiecare capitol neterminat din trecutul meu. Cei care m-au iertat îmi sunt și astăzi alături, ceilalți au rămas în trecut – nu m-am putut opri de la calea mea implorând iertarea lor. Sau poate m-au iertat, mai târziu, în sufletul lor, fără să mi-o mai spună.

Toți oamenii greșesc, însă doar sufletele cu adevărat nobile sunt înzestrate cu capacitatea de a ierta.

Oamenii care nu pot ierta, de fapt, sunt aceia care văd în regretul și căința acelora care le-au greșit doar o unealtă utilă în planul propriei răzbunări – practic pun sare pe rană.

Greșeala este o acțiune involuntară, neintenționată, făcută din nepricepere sau din neatenție și nu ar trebui confundată cu a face rău voit, intenționat, conștient… 

Distribuie:

Notă:

Este interzisă preluarea integrală sau parțială a conținutului articolelor fără acordul în scris al autorului.