Am deschis fereastra ca să las să intre puțin aer curat. Sper că îmi va limpezi mintea. Gândurile mi s-au îngrămădit ca niște vase murdare în chiuveta din bucătărie.
M-am simțit neputincios să adun ceva. Haos în mine, haos în jurul meu.
„Poate că, dacă încep să rezolv ceea ce văd eu că mă deranjează, gândurile mele încurcate se vor limpezi”, m-am gândit eu. Dar oricâtă curățenie am făcut în casă, fără să înțeleg cum, totul a fost din nou cu susul în jos. Până când am decis să-mi limpezesc gândurile și să-mi pun ordine în viață.
Am renunțat la oamenii toxici și la gândurile negative care nu voiau să dispară. Am renunțat la orice obicei care, nu mi-a adus decât letargie, satisfacții trecătoare și eșecuri.
Mi-am ridicat sufletul de pe jos, oricât de greu era; pentru că se învățase să fie la pământ și să se târască. L-am curățat, promițându-mi să nu-l las să se murdărească din nou. Nu voi mai permite ca mâini murdare să îmi atingă sufletul din nou.
Și am rămas singur, în „casa” acum goală și curată.
Permițând timpului și dragostei să purifice tot ceea ce este negativ la mine și din jurul meu. Umplând-ul, încetul cu încetul, cu oameni reali, sentimente frumoase și momente vii.
Am golit, pentru a umple corect.
Și dacă se întâmplă să îmi murdărească iar casa, sufletul, gândurile, dacă se întâmplă să cad din nou – pentru că viața își ascunde propriile secrete, urâte și frumoase – știu că voi reuși să mă ridic din nou.
Dar de fiecare dată mai repede și mai sus. Vezi tu, scopul meu este să învăț să reînviu tot ceea ce moare în mine, până când devine nemuritor…
