A fost odată un om care se ruga cu ardoare în fiecare zi ca Dumnezeu să-i dea puterea să înțeleagă sensul vieții și, de asemenea, să îl practice el însuși într-un mod exemplar.
Într-o noapte a visat că a plecat într-o pădure și acolo a descoperit toate răspunsurile la întrebările sale. Așa că, a doua zi, a pornit într-o adevărată călătorie în pădurea vecină a satului său, în căutarea Adevărului.
Ajunse curând într-o poiană unde a observat ceva ciudat mișcându-se lângă stânci. Așa că, s-a ascuns în spatele unor tufișuri mari să vadă ce se întâmplă. Animalul care se târa pe pământ, nu era altceva decât o vulpe fără picioare. Bărbatul a fost surprins.
Cum este posibil ca o creatură fără picioare să supraviețuiască într-o lume atât de sălbatică? Trebuia să afle. Așa că s-a așezat confortabil și a așteptat acolo până la amurg.
Când lumina soarelui a început să se estompeze, bărbatul a văzut o priveliște neobișnuită. Un leu uriaș a ieșit din pădure ținând o porție generoasă de carne în fălci. S-a apropiat de vulpea fără picioare din poiană și a așezat bucata de carne în fața ei.
Bărbatul s-a întors acasă și a stat treaz toată noaptea, în patul său, încercând să descifreze sensul a ceea ce a văzut, pentru a descoperi adevărul.
În cele din urmă, după multă gândire, în jurul zorilor, a ajuns la următoarea concluzie: „Tot ce trebuie să fac este să-mi pun încrederea absolută în planul Marelui Creator și el îmi va oferi tot ce am nevoie, la picioarele mele. Deci tot ce am nevoie este să mă predau. Acesta este sensul imaginii pe care am văzut-o în pădure. Tradiția absolută!”.
Două săptămâni mai târziu, întins în patul lui și aproape de moarte din cauza lipsei de hrană și apă, același bărbat a primit brusc o palmă puternică de trezire. Durerea era puternică, dar și teroarea lui mare, deoarece nu putea înțelege cine l-a pălmuit.
Atunci a auzit o voce severă din altă lume spunându-i dezaprobator:
„Prostule, întreg sensul a ceea ce ai văzut este ascuns în leu, nu în vulpe… Fii ca leul!”
