Nu mi-au plăcut niciodată jumătățile. Le-am văzut mereu ca pe ceva neterminat, de parcă aș fi avut în față un puzzle cu piese lipsă.
Ce imagine urâtă, a avea ceva pe jumătate, a avea goluri, în spatele cărora se ascund frici, secrete și minciuni. Jumătăți de adevăr. Jumătate de iubire. Jumătate de relație.
Adevărul când este spus, nu lasă niciodată goluri. Este atât de clar, încât nu lasă umbre și îndoieli. Ideea este să-ți placă adevărul. Caută-l, dar mai ales fii pregătit(ă) să-l înfrunți. Acceptă-l și suportă consecințele.
De fapt, știm mereu adevărul.
Îl simțim atunci când acest mic și miraculos instinct al nostru începe să tragă un semnal de alarmă. Dar alegem să îl ascundem sub covor, de parcă întunericul îl va face să dispară.
Adevărul nu dispare. Este mereu acolo unde l-ai ascuns, tăcut, dar mereu gata să iasă la iveală și să se scalde cu lumina persoanei care va accepta să-l facă un tovarăș în viața ei.
Nu ai nevoie de o minciună ca să te ascunzi de adevărul dur. Și știi de ce? Oricât de egoist ar suna, știi foarte bine ce ești și ce meriți. Statura unui om nu se măsoară prin punctele înălțimii sale, ci prin integritatea caracterului său și prin măreția sufletului său.
Așa că, să nu simți niciodată pe jumătate, nu trebuie să găsești o altă jumătate ca să te întregească. Caută un întreg. Și tu ești un întreg.
Oamenii lipsiți de personalitate și plini de nesiguranțe știu că nu pot merge mai departe. Așa că, ei se simt confortabil cu orice situație, chiar și cu minciuni, sau cu jumătate de adevăr, dacă preferați.
Nici nu voi intra în logica de a face pe cineva să aleagă. Nu compar, nu arăt, nu judec. Îmi spun adevărul și mă distanțez de ceea ce îmi strică sufletul. Las trucurile ieftine pe seama contoarelor genului.
Îmi deschid sufletul la lumina si lupt cu viața care mi-a fost atribuită. Viața mea, nu se potrivește pe jumătate.
Viața mea, se potrivește doar oamenilor întregi, clari și onești. Cât despre cei care aleg să se ascundă în spatele draperiilor întunecate, din păcate, vor rămâne mereu acolo.
Ca niște umbre ascunse în dulapuri vechi, care nu vor ieși niciodată în lumina lumii. Pentru că statura lor este atât de mică, încât se hrănește doar cu minciuni, într-o realitate virtuală creată doar de ei.
Jumătățile, nu mi se potrivesc. Voi rămâne pe partea întreagă, spectator al faptelor lor, dar departe de ei.
Jumătate de adevăr și jumătate de inimă, nu te duc prea departe, iar eu intenționez să ajung la capătul drumului. Până la capăt. Și amintiți-vă, noi suntem alegerile noastre. Cine vrea, ar putea chiar să reușească să le facă pe cele potrivite, înainte de a fi prea târziu.
