Închide tot, adună tot, și fii mai precaută la oameni și emoții.
Cuvinte măsurate, frici și secrete nespuse, furtuni din viața ei și lupte pe care le-a purtat cu vigoare, pentru a-și găsi răsuflarea. Palme de dragoste pe care le numără pe fața ei.
Greșeala ei?
Pentru că și-a pus speranțele și visurile înaintea lui. Le-a lăsat în mâinile lui, să și le trăiască reciproc. Acel Dar pe care, dacă ai noroc, poate ți-l aduce viața.
Așa că, și ea, a fost atrasă de amăgirea lui și s-a predat fără să se mai gândească.
Rezultatul: Frustrare, furie și ură. Trădare, resemnare, teamă și răzbunare, sentimente proprii despre care nu și-a imaginat niciodată că vor țipa împreună, în același timp, în interiorul ei.
A simțit mângâierea în suflet și și-a așezat lumea la picioarele lui, privindu-l însetat de dragoste. Uneori, îl privea pe furiș. Alteori, îi dădea foc cu privirea și, de cele mai multe ori, când ochii lor se încrucișau, bătăile inimii ei erau nenumărate.
Ceea ce o provoca, nu-i era familiar. Emoții puternice, dependență de gândirea lui, îndoială de sine și sute de presupuneri.
Mintea ei era pe cale să explodeze.
Au fost momente când ea era pierdută în gândurile ei și în mintea lui. Era pierdută într-o lume care nu era a ei, ci într-o lume pe care el a făcut-o pentru ea și pentru el.
O lume a ascunderii fără încetare și a urmăririi necruțătoare. Atât de contradictoriu! Cât despre mintea ei, cerșea un semn care să o hrănească cu speranță.
Speranțe pline de nădejde, care au hrănit-o cu răbdare și nerăbdare pentru unirea mult râvnită.
Cuvântul “dor”, însă, are un înțeles ambiguu și, la rândul ei, soarta nu i-a făcut niciun favor. Acum este din nou singură, fără speranță. Sufletul ei este gol.
