Cu toții avem, în sufletele noastre, răni și cicatrici care nu se vor șterge niciodată.
Cu toții am investit în oameni sentimente, emoții și încredere și am fost dezamăgiți. Am crezut în ei și am fost refuzați.
Cu toții purtăm în noi rănile provocate de acești oameni.
Chiar dacă nu le-am permis să ne intercepteze drumul personal sau să ne rănească iremediabil lumea mentală, asta nu înseamnă că am uitat complet. „Rănile mele, sunt medaliile mele”, spunea cineva.
Durerea este cea care ne-a făcut mai înțelepți, ne-a întărit, ne-a ajutat să realizăm care sunt valorile esențiale ale vieții.
Cu cât iubim mai mult o persoană, cu atât mai ușor putem fi răniți de comportamentul ei. Și cu atât mai ușor, plângerile interioare și disconfortul, pot fi create în interiorul nostru, ori de câte ori ne confruntăm cu cruzimea și reticența ei.
Te-ai gândit vreodată cum te-ai simți dacă ai întâlni după ani de zile persoana care te-a rănit mai mult decât oricine altcineva în viața ta?
Ți-ar plăcea să experimentezi o astfel de întâlnire, te-ai gândit vreodată la ea?
Cum te-ai simți să vezi din nou ochii omului care te-a ridicat pe culmi înalte și apoi te-a aruncat în iad, mai jos decât pământul pe care calci?
Cum te-ai simți dacă i-ai vedea din nou ochii? Ți-ar plăcea să auzi o justificare pentru durerea pe care ți-a provocat-o? Ai înțelege sau ai simți în continuare furie și supărare?
Ai vrea să vezi dacă a regretat vreodată, dacă în acel moment în care te-a rănit a cântărit altfel lucrurile, dacă recunoaște că ți-a greșit?
Cum te-ai simți dacă ai vedea schimbarea adusă de timp în aspectului său? Ce-ar fi dacă nu ai vedea același aspect care te-a atras, ci urmele timpului asupra trăsăturilor frumoase și naturale de care te-ai îndrăgostit cândva?
Ai vedea inutilitatea lucrului grozav care credeai că îți lipsește, când ai vedea chipul care acum
nu mai este atât de strălucitor?
Ai vrea să-i vezi comportamentul de acum?
Dacă s-a schimbat în bine sau în mai rău, să-i auzi gânduri despre atitudinea lui atunci? Ai vrea să vezi cum te-ar privi?
Poate că nu ai vrea…
Poate că nu îți mai pasă de trecut și ți-ai continuat viața. Totuși, te-am întrebat toate acestea, pentru că poate m-a interesat pe mine…
