Unul dintre acei oameni care zâmbesc sincer și larg și pe care, atunci când îi vezi, îți fac ziua mai frumoasă. Cei care vă ascultă visurile și vă încurajează să mergeți mai departe. Cei care știu când să lupte și când să stea deoparte.
Cei care fac înconjurul lumii cu o geantă pe umăr, nu pentru a posta pe rețelele de socializare, ci pentru că trăiesc fiecare minut cu simțurile și surprind imaginile din interiorul lor. Tuturor celor care se așează pe băncuțele din centrul orașului și cărora le vei spune povestea ta și ei te vor asculta.
Ți le vor spune și ei pe ale lor.
Cei care au înțeles motivele pentru care merită să trăiască și știu pe ce să își cheltuiască timpul. Cei care sunt îngăduitori cu ceilalți. Cei care se lasă la voia întâmplării și spun mai mult “da”… și acest “da” are durată, bucurie, emoție, nebunie, sună neîncetat și se repetă ca un ecou.
Cei care sunt blânzi, auto-suficienți, amabili, care nu fac prea mult zgomot, pentru că nu vor să atragă atenția. Cei care își asumă riscuri, care au hotărât cu instinctul atunci când nu era logică.
Cei care urcă cu ușurință în trenuri, avioane și nave pentru a te găsi.
Cei pentru care viața de zi cu zi nu a devenit un mod de viață, ci un mijloc de supraviețuire. Cei care insistă să fie liberi, stăpâni pe ei înșiși, fără lucruri materiale. Și în acest oraș am întâlnit mulți ca ei; cei care pleacă, cei care rămân… toți cei care vor veni…
