Sunt fericit pentru că:
Am învățat diferența dintre a mă irosi pe relații fără sens și a investi în oameni reali. Am simțit că este important să “mori” pentru a trăi, nu să trăiești în fiecare zi așteptând să mori.
Am acceptat faptul că oamenii s-ar putea să nu-mi returneze dragostea, s-ar putea să nu se ridice la nivelul așteptărilor mele. Dar asta nu m-a împiedicat să continui să-i iubesc, să fiu amabil cu ei și să le dezvălui personalitatea mea.
Am acceptat faptul că viața nu este întotdeauna corectă și am învățat să mă descurc cu ea.
Nu m-a împiedicat să mă dedic pentru a-mi atinge obiectivele. Am învățat să fiu fericit când plouă și să dansez, fără să-mi pese să mă ud, pentru că am învățat că nicăieri nu este mai rece decât inimile oamenilor.
Am învățat că pot iubi oamenii chiar și atunci când știu că atitudinea lor față de mine nu a fost ceea ce meritam, dar fără ca asta să mă împiedice să-mi exprim regretul și să-mi respect propria inimă, propriile sentimente.
Am învățat că familia este ansamblul de oameni care te iubesc și țin la tine, nu legăturile biologice.
Mi-am dat seama că educația și alfabetizarea se află în comportamentul meu față de alți oameni și nu doar într-o diplomă agățată într-un colț al camerei mele. Am învățat că trebuie să devin ploaia care să dea viață și să-mi vindece fiecare rană.
Am învățat că succesul în viață se datorează și puterii magice, așa cum spune marele Cavafy: vine un moment când trebuie să spui marele “Nu”. Am învățat să nu cred în cuvinte când nu sunt însoțite de acțiuni și să nu fiu crud și nedrept când sunt supărat. Mi-am dat seama că maturitatea, spiritualitatea și personalitatea nu sunt întotdeauna legate de vârstă, ci de calitatea fiecărei persoane.
