Mereu m-au enervat „trecătorii”, atât de mult încât am început treptat să fac alergie la ei.
Și nu mă refer la cei de pe stradă, din autobuz sau din cafenea, ei îmi sunt indiferenți. Ci „trecătorii” care au un chip și un nume, care lasă urme în gândurile și amintirile tale, cei despre care nu știi de ce au venit sau cât vor rămâne.
Te-ai întrebat vreodată cum fac această magie; să apară ori de câte ori le convine și apoi să dispară din nou?
Ei apar din nou atunci când ei înșiși decid, când au nevoie de ceva – sau mai bine zis să ia ceva, în mod arbitrar și fără efort, deoarece tu nu ai arătat niciodată prea multă rezistență.
E amuzant cât de des vorbim, ne încruntăm și ne plângem de cei care doar iau, fără să ofere, fără să le pese… Cei care lipsesc mereu, însă când apar, cu prezențe răzlețe, o fac doar pentru a-și umple golurile și a-și satisface interesul cu orice.
Dar de ce te plângi?
Nu ți-au furat nimic, nu te-au atras cu forță și nici nu te-au obligat să le acorzi timp, spațiu și emoții. Le-ai dat de bună voie, ba chiar te-ai simțit norocoasă că ai avut cui să le oferi. Știai, că doar atunci când sunt împărtășite, merită să le oferi. Dar ai insistat să crezi în romantism și dragoste.
Și nimeni nu ți-a spus să te schimbi, pentru că oamenii din jurul tău s-au dezlănțuit brusc. Cu siguranță, nu este rețeta fericirii tale să nu mai dăruiești, să nu mai iubești sau să-ți fie frică să recunoști ceea ce simți.
De unde era să știi că vei da peste niște egoiști lași, care se uită doar la soarta lor, intră cu mâinile murdare în sufletele curate și, după ce le răvășesc, iau tot ce găsesc mai bun. Și o fac ușor.
Dar tu nu deveni ca ei.
Nu îi face pe alții să plătească în numele rănilor pe care ți le-au deschis precedenții. Învață să filtrezi. Filtrează oamenii, intențiile și sentimentele. Pentru a distinge sincerul de fals și pentru a-ți închide urechile la cuvintele mari care nu intenționează niciodată să devină acțiuni.
Fii acolo pentru cei puțini, cei foarte puțini, cărora le pasă de tine și nu te lasă să te îndoiești. Cei care, nu doar îți spun „bună dimineața”, ci care vor să te vadă zâmbind.
Cei care îți provoacă cele mai strălucitoare zâmbete și râsetele cele mai puternice. Învață să închizi ușile și să respingi apelurile celor care aruncă cu pietre negre în spatele tău. Dacă ai nevoie de un imbold, amintește-ți când a fost ultima oară când cineva te-a făcut să te simți specială.
Meriți sa fii o prioritate. Și dacă tu nu te tratezi așa, nu te aștepta ca alții să o facă.
Sunt două variante: mereu sau niciodată, totul sau nimic, prezențe permanente sau absențe verticale. Pretinde sentimente absolute și răspunsuri clare. Asta meriți. Iar dacă asta este ceea ce oferi, doar asta acceptă să primești. Orice primești mai puțin decât oferi, este o înfrângere pură.
Nu renunța să iubești și să zâmbești. Și, din când în când, amintește-ți să mai dai câte un șut în fundul acelor „trecători” insolenți, enervanți, care nu vin pentru a rămâne, ci pentru a lua. Nu mai umple golul nimănui, oprește-i înainte ca ei să reușească să te golească!
