Nu o iubești dacă nu e primul tău gând și dacă nu o alegi iar și iar. Nu o iubești când intri constant în dileme și când există și cea mai mică posibilitate de a o compara. Nu poți spune că o iubești când trebuie să falsifici sentimente și să o faci să se întrebe dacă ești cu adevărat acolo.
Nu o iubești dacă momentele în care o faci să plângă sunt mai multe decât momentele în care ea râde din cauza ta și când lași îndoielile să-i mănânce sufletul.
Nu o iubești suficient dacă dimineața nu înnebunești văzând-o dormind lângă tine și dacă, în același timp, nu vrei să o trezești umplându-ți brațele cu ea.
Nu o iubești cu adevărat dacă nu te hrănești cu fericirea ei și dacă nu îi poți accepta defectele.
Dragostea adevărată, care se învecinează cu căile lui Dumnezeu, înseamnă acceptare, este definită de libertate și este întărită de dorința ta de a vedea zâmbind femeia pe care ai ales-o.
Nu o iubești când o tratezi rău.
Nu poți spune că o iubești și, în același timp, să-ți golești puterea masculină asupra ei, să o înjosești prin cuvinte care îi sfâșie sufletul și lasă urme de ură și furie cu scuza că ai fost supărat.
Nu poți vorbi cu ea despre dragoste atunci când ai cultivat sentimente de frică în ea, când o disprețuiești în mod constant pentru a-ți acoperi propriile nesiguranțe și când ai încetat să mai incluzi părerea ei în planurile tale.
Nu o iubești dacă nu ai făcut-o să se simtă ocrotită.
Nu poți insista să o dorești pentru tine când nu o faci să se simtă în siguranță și când ea este mai “bărbat” decât tine în relația voastră.
Nu o iubești suficient, așa cum nu te iubești nici pe tine însuți când în loc să o aperi tu o golești constant și o faci să se rușineze.
Nu poți numi “iubire” orice sentiment care nu implică efort.
Încearcă să intri în lumea ei și las-o să te captiveze. Încercă să îi dezvălui toate misterele și vei deveni alesul inimii ei. Încercarea de a reuși să rămâi, nu pentru că trebuie, nu pentru că ai copii atașați de tine, nu pentru că ai jurat, nu din cauza rușinii față de părerea străinilor, ci pentru că dacă o pierzi – pierzi toată rațiunea de a fi.
Deci, nu o iubești dacă poți suporta să o pierzi.
Dacă gândul la o viață fără ea nu te face să te încremenești, atunci ar trebui să regândești motivele pentru care legi o persoană de o mizerie involuntară.
Nu o iubești când nu i-ai acceptat trecutul și, cu fiecare ocazie, o faci să se simtă rușinată de greșelile unei epoci trecute. Nu o iubești când nu îi poți suporta prietenii și familia și când încerci să o desprinzi cu vicleșug de toți cei care fac parte din imaginea pe care o ai în fața ta.
Dragostea nu otrăvește niciodată, ci dimpotrivă, calmează, liniștește și te face să vrei să-ți vezi iubita mândră că te are lângă ea.
Nu o iubești când poți suporta să o vezi tristă și când tristețea ei nu-ți mai provoacă nicio durere.
Și acesta este cel mai rău lucru care se poate întâmpla în călătoria emoțională personală a unei femei. O femeie care ține alături de ea un bărbat cu un egoism nestăpânit, îmbrăcat sub masca iubirii, înseamnă a se condamna la o viață în care sentimentele sale frumoase au fost dezactivate.
În concluzie, dacă nu iubești femeia de lângă tine, fă-mi o favoare: Eliberează-o!
