Există și acele zile în care semne de întrebare enervante ne apar în minte și încercăm să dăm sens situațiilor. Acțiuni nerezonabile ale unor oameni care ne-au lăsat o amărăciune. Mesaje la care nu s-a răspuns niciodată. Apeluri redirecționate și un „Te sun mai târziu” care nu s-a întâmplat niciodată.
Și nu, nu mă refer la pasiuni și iubiri neîmpărtășite, mă refer la propriii noștri oameni, prieteni. Acum știi că oricât ai încerca, nu vei putea niciodată să explici unele comportamente.
Și nu este că la întrebările acelea nu s-au răspuns niciodată, ci că ai crezut că acea persoană se va comporta așa cum ai fi făcut-o tu. Este momentul acela în care acceptarea faptelor pare singura soluție pentru a merge mai departe. Destinația este aceeași, indiferent de traseu: o fundătură.
Este ca și cum ai repeta aceleași lucruri, încercând să obții o ușurare de moment că nu poți face nimic în această situație sau sperând să descoperi noi scenarii și gânduri diferite, care ar putea arunca o lumină diferită asupra întregii situații. Ești disperat(ă) să cunoști reacțiile oamenilor.
Învață să treci peste imaginea ta și peste gândirea de acum, și nu să calculezi totul pe baza propriului comportament. Nu te gândi de ce cineva nu te-a tratat așa cum l-ai fi tratat tu.
Nu-ți risipi energia acolo.
Pentru că nicio persoană nu este la fel ca tine, pentru că nicio persoană nu știe sacrificiile pe care le-ai făcut pentru ea, pentru că nimeni nu va reacționa ca tine, pentru că nimeni altcineva nu este în pielea ta.
Greșeala ta este că te aștepți ca alții să te trateze așa cum te-ai trata tu însuți.
Adevăruri stupide care s-au ascuns în spatele cuvintelor indiferente și a unui „de ce” care, în cele din urmă, nu a fost spus niciodată. Ai spus una, deși ai vrut să spui alta. Coduri de comunicare complicate, semnale ascunse între linii, ascunse în intenții. Ce intentii? Când vrei pe cineva în viața ta, o spui, o arăți.
Cuvinte ascunse în spatele privirilor. Priviri care au stat cu o secundă mai puțin decât trebuiau, pentru a nu-și trăda intențiile. Nu te aștepta să schimbi lumea, nu te îngrijora cu lucruri precum: „de ce se comportă fiecare așa?”, întoarce binele celor care ți l-au dat și scapă de ceea ce te sufocă. Venim pe această lume cu intenția de a trăi împreună armonios, într-o societate care oferă doar armonie.
Cu toții suntem străini unul pentru celălalt, dar ne cunoaștem și trăim împreună situații și evenimente. De la copii am fost învățat să ne împărțim mâncarea, să ajutam voluntar, acolo unde este nevoie, să ne exprimăm părerea și să reacționăm la ceea ce este nedrept. Nu te grăbi să te gândești la cât de ideale sunt unele lucruri pe lume, ci încearcă să accepți că nu sunt atât de ideale.
Viața este mai simplă decât credem, însă o complicăm singuri.
Se spun multe cuvinte și adevărul este că în cuvinte suntem cu toții buni, dar când vine vorba de practică, ne cam împotmolim. Așa că, nu te aștepta ca oamenii să te trateze așa cum i-ai trata tu; cu dragoste, cu respect, cu apreciere. Nu contează cum sunt ceilalți, contează cum ești tu!
