Dacă ne-am asculta instinctele, totul ar fi mai ușor.
Dacă ne-am asculta inima, totul ar fi mai puțin complicat și mai semnificativ. Dacă am avea mai mare încredere în inima noastră, am trăi pentru ceea ce suntem și nu pentru aparențe.
Zgomotul gândurilor noastre și supraanalizarea pe care o facem tuturor situațiilor pe care le trăim, ne împiedică să auzim în profunzime vocea sinelui nostru.
Auzim vocea instinctului nostru doar prin tăcerile noastre, doar atunci când suntem singuri, în compania noastră, nu în mulțime și în zgomotul logicii. Instinctul este un sentiment, îl simți, dar nu îl analizezi, nu îl moderezi, nu îl definești.
Instinctul te cheamă și tu îl asculți.
Instinctul este farul tău personal, care îți luminează și îți arată drumul pe care trebuie să îl urmezi cu credință și respect.
Instinctul nostru, este vocea și adevărul sufletului nostru. Și sufletul nu greșește niciodată. Sufletul știe mereu unde să te conducă, nu te lasă să te pierzi. Este autonom și auto-luminos. Este busola care te ghidează.
