Da, știu, ușa aceea roșie, securizată cu cele mai indestructibile zăvoare, pentru a nu permite accesul în sufletul tău.
Este imposibil de pătruns în sufletul tău îngrijit, împodobit cu cele mai bune și superficiale podoabe ale tale.
Tu arăți întotdeauna bine, pari puternică și mereu pregătită să nu lași apărările jos. Ești mereu dezarmantă, te bagi bătăioasă în “joc” și comentezi totul cu îndrăzneală, chiar si cu cele mai bune intenții.
Râzi în hohote cu acel râs pătrunzător al tău, cel autentic.
Și mă întreb, în mod constant, ce se întâmplă în interiorul tău? Pentru că știu că toate acestea sunt o apărare și oricât de mult ai nega, va fi o minciună și tu știi asta.
Mă întreb, ce faci când ești singură? Când ești departe de cei care „ar trebui” să te vadă puternică și independentă. Departe de cei care vor să stea o vreme și să se sprijine pe tine, ca tu să poți fugi de ei.
Te-am pus pe gânduri?
Știu că și tu te-ai gândit din când în când la aceste lucruri. Cu cât îți pui mai multe întrebări, cu atât te enervezi mai tare. Nu vrei să înțelegi că este vina ta pentru tot ceea ce ți se întâmplă.
Pozezi în această imagine de femeie puternică, și mă întreb ce gândești când conduci în drumul spre casă, când pleci de la serviciu? Când muzica îți rupe tăcerea și vântul îți mângâie părul.
Mă întreb, la ce te gândești când te pui noaptea în pat, și te întorci din nou singură, îmbrățișând cearșafurile albe. La ce te gândești atunci? Nu te-ai săturat să nu împărtășești niciodată?
Nu te-ai săturat să-ți reglezi zâmbetul, să porți mască și, odată cu ea, să începi din nou spectacolul de a fi puternică pentru ca toată lumea să vadă cât de “puternică” ești?
Nu vei putea face asta la nesfârșit. Va exista un „el” care te va vedea plângând!
Îi vei vorbi lui despre tot ceea ce te bântuie. Vei izbucni în plâns chiar cu suspine. Dar el te va îmbrățișa, te va săruta până te vei calma și nu vei mai plânge. Pentru el, aceasta va fi puterea ta! Aceasta va fi eliberarea, relaxarea și, în cele din urmă, pacea ta!
Cu el, nu te vei mai ascunde, nu va mai fi nevoie, pentru că el te va iubi și “șifonată” sau cu sufletul gol, ca atunci când ești singură.
Te va vrea pe nisip, să vă uitați la stele în luna lui august.
Te va vrea în brațele lui, în lunile de iarnă, să vă încălziți lângă șemineu, cu o țigară într-o mână și cu un pahar de vin roșu în cealaltă. Va vrea să-i zâmbești, așa cum o faci acum, când citești asta. Îți va iubi privirea jenată când faci o gafă sau nervozitatea când face el ceva greșit.
Se va considera foarte norocos pentru că va vedea această parte a ta. Cea adevărată. Te va vedea întreagă și se va simți complet. El este cel care te va demistifica, cel care îți va topi zăvoarele, cel care va vopsi ușa sufletului tău în albastru infinit.
În cele din urmă, va reuși să vadă prin tine și aceasta va fi cea mai dulce înfrângere a ta. Și aceasta va fi cea mai neașteptată victorie a lui…