Îți mulțumesc că m-ai învățat să iubesc fără limite.
Chiar și pe cei care nu meritau dar, cu siguranță, care aveau nevoie, poate mai mult decât restul. M-ai învățat să am grijă de cei din jurul meu, să-i apreciez pe cei din viața mea, dar și să plec cu încredere și cu capul sus de lângă cei care îmi aduc doar nefericire.
Îți mulțumesc că nu m-ai forțat niciodată să urmez calea potrivită pentru tine. Că m-ai lăsat să-mi creez drumul meu și să-l urmez cu toată ființa mea, chiar dacă unele dintre drumurile alese duceau doar într-o fundătură.
Îți mulțumesc pentru că m-ai lăsat să greșesc și să îndur consecințele alegerilor mele, dar ai rămas acolo și m-ai vegheat în timpul ascensiunii mele la suprafață. Încurajându-mă, cu cuvintele tale energice și cu ochii tăi amabili și familiari.
Știu cât de grea ți-a fost viața.
Ai sacrificat totul și ai lăsat în urmă tot felul de egoism. Nu ți-a păsat decât de fericirea noastră. A mea și a celorlalți. Așa că, îți mulțumesc pentru admirabila răbdare.
Pentru că știu că au fost momente în care aproape că nu puteai suporta. Amărăciune, plâns, cereri ridicole. Nu contează. Și vreau să știi că mi-ai dat cu generozitate o parte din acea răbdare pe care o porți. Și nu-ți uit curajul. Mi-ai dat și mie ceva din asta.
Nu îți face griji, am grijă de ceea ce am și de ceea ce nu am. Nu voi lăsa timpul să le estompeze sau memoria mea să le uite și pe nimeni să nu mă oblige să le trec cu vederea. Să le neglijez.
De asemenea, îți mulțumesc pentru moralele pe care mi le-ai transmis prin cuvintele și acțiunile tale.
Valorile pe care mi le-ai predat, demnitatea pe care te-ai asigurat, cu mult timp în urmă, că mă va urma în fiecare pas spre viitor. Viitorul care mă aștepta cu porțile larg deschise să-l îmbrățișeze, să-l transform în tot ceea ce am visat mereu. Și asta fac, fii sigură.
Chiar dacă în unele zile viața mă doboară, am mereu vocea ta în minte. Să-mi spună că orice s-ar întâmpla, tot ceea ce am nevoie pentru a mă readuce pe picioare, este puțină voință și determinare.
Chiar dacă valul mă lovește peste tot, fără milă și fără oprire, m-ai învățat că este în regulă să-l las să mă cuprindă o vreme. Dar să nu mă ducă la fund. Este în regulă să vreau să evadez din forfota lumii din când în când, să mă cufund în tăcerea mea.
Și când va veni sfârșitul acestei tăceri, voi fi pe deplin pregătit pentru ceea ce urmează calmului și liniștii ei. Pentru că, după cum știm, după tăcere, vine haosul. Ea nu poate supraviețui fără el. Nici măcar nu ar conta pentru om, o tăcere fără haos.
Voi păstra scuzele pentru final.
Aproape sfârşitul. Îmi pare rău, mamă, pentru toate momentele în care te-am rănit. Poate chiar fără să-ți dai seama. O vei nega, știu. Dar trebuie să știi și că pot citi prin ochii tăi ceea ce gândești și ceea ce simți. Ei dezvăluie mai mult decât îți permiți să arăți.
Îmi pare rău dacă te-am făcut să te simți singură, chiar dacă eram chiar lângă tine. Ți-e dor de mine, dar nu pot face nimic pentru a-ți alina durerea. Că nu pot să te îmbrățișez în fiecare zi, să te privesc în ochi și să-ți spun cât de importantă ești pentru mine.
Așa că, îți mulțumesc pentru că m-ai învățat să iubesc cu adevărat. Să dau fără să cer în schimb și să primesc arătând mereu recunoștința mea. Să mă exprim liber, să-mi împărtășesc părerea și să-mi urmăresc dorințele. Pentru mine și pentru nimeni altcineva.
Să mă iubesc complet, înainte de a lăsa pe altcineva să o facă pentru mine. Să iau decizii importante, puțin cu mintea și puțin cu inima. Pentru că deciziile bazate pe ambele sunt cele mai pure. Îți mulțumesc că mă susții în fiecare zi, că mă iubești și că vei continua să mă iubești cu toată ființa ta. Fără ezitare, limitări și îndoieli.
Tu deții eșecurile și succesele mele.
Tot ceea ce am făcut în trecut și tot ce va urma în viitor. Ce sunt și ce aș putea deveni în timpul vieții mele. Pentru că știi că oamenii nu rămân la fel. Se schimbă de-a lungul anilor, în timp. Unii spre bine și alții spre rău.
Tu, vreau să-mi cunoști cel mai bun eu. Pur și simplu pentru că tu l-ai creat. Și sper că vei fi mereu mândră de realizările mele. Înțelege-mi deciziile. Și fii strictă când te confrunți cu greșelile mele.
