Ce m-a învățat pe mine dragostea neîmplinită?
O întrebare dificilă, dacă luăm în calcul durerea emoțională pe care o experimentăm atunci când nevoia emoțională nu este satisfăcută.
Când mi-am dat seama că persoana care mă interesează, nu mă iubește deloc, am simțit o tristețe intensă și un sentiment de inadecvare. M-am gândit în permanență că ar fi trebuit să fiu diferit, să fac lucrurile diferit…
M-am gândit constant la ce ar fi trebuit să acord mai multă atenție, pentru a primi atenția la care am tânjit atât de mult.
De-a lungul timpului, mi-am dat seama că aceste gânduri, ale mele, erau zadarnice, pentru că dacă cineva te iubește sau nu, depinde doar de acea persoană. A ne schimba pe noi înșine, sau a renunța la noi înșine, va duce inevitabil la nefericire.
Dragostea neîmplinită, m-a învățat că am mai multă putere în mine decât cred.
M-a forțat să înțeleg că fericirea nu derivă de la nicio altă persoană din afara noastră. Că fericirea există deja în noi.
După un timp, am început să mă obișnuiesc cu faptul că nu mă iubește deloc.
Am început să dau importanță lucrurilor care existau deja în viața mea și care îmi aduceau bucurii: munca mea, scrisul, muzica, prietenii.
Când există totuși oameni care te iubesc, chiar dacă sunt doar câțiva, să nu crezi că nu ești demn de iubire doar pentru că o anumită persoană nu ți-a acordat atenție și dragoste.
Și, poate, aceasta este lecția pe care o învățăm de la o dragoste neîmplinită: că viața nu începe și nu se termină cu o singură persoană.
Îți dai seama atunci că doar o viață ai.
O singură viață. Iar fiecare minut este prețios și nu merită să îl risipești sau să îl umpli de durere. Pentru nimeni.
Eșecul în această viață este instructiv și, cu siguranță, dacă nu îi permitem să devină o umbră care ne va bântui, vom beneficia de lecțiile valoroase pe care ni le oferă. Depinde de noi!
