Sunt unele femei precum o adiere de aer curat. Nu le poți prinde. Nu le poți atinge. Ți-e teamă să nu le rupi aripile. Aceste femei nu au încercat niciodată să fie “puternice”. Nu vor titlul, nu le place. Ele știu bine ce vor spune celelalte femei, ele cunosc bine frumusețea, durerea și liniștea care le ascunde esența.
Ele nu caută să “încătușeze”, nu caută să dărâme. Ele știu să construiască.
Știu să construiască vieți, piedestale, case. Ele știu și cum să dărâme, dar aleg să nu o facă. Când simt că vor să facă rău, aruncă o privire, zâmbesc și închid ușa în urma lor.
Sunt lucruri despre aceste femei pentru care nu există diminutive. Te vor asculta, nu îți vor da din surplusul lor, ci din deficitul lor. Nu vor aștepta niciodată să le rămână ceva de dăruit. Cu sufletul devastat, fără dragoste, fără bani dar totuși, cu tot ce le lipsește, sunt bogate.
Sunt unele femei cărora nu le vei cunoaște niciodată bătăliile pe care le-au dus. Și ori de câte ori le-a doborât soarta, au stat o vreme rătăcite, au respirat, și-au vindecat rănile, s-au privit în oglindă și s-au ridicat din nou. Asta le diferențiază de mulțime.
Nu se încadrează în generalizări și categorii. Ele nu sunt fără păcat și infailibile. Nu le căuta în halouri și în nori albi. Nu le vei găsi acolo. Nu sunt acolo. Pentru a zbura sus, s-au târât de multe ori în noroi. L-au atins. Le-a murdărit, dar nu a murdărit interiorul lor.
Nu le căuta printre îngeri și sfinți.
Nici acolo nu le vei găsi. Și-au ținut interiorul bine păzit. Sunt femei care trec pe lângă tine ca vântul. Sunt femei care au ales singurătatea, pentru că nu le plac cumpărăturile din rafturi ieftine.
Nu vei găsi nimic ieftin în ele. Nu le place să reducă oamenii. Ele nu vor să-și compromită dorințele. Este ceea ce spui tu, acele femei care își cresc fiicele ca să fie femei și fiii lor ca să fie bărbați.
Sunt femeile pe care nu le vei putea cumpăra niciodată cu vreun card sau cu vreun portofel.
Nici măcar nu le interesează situația ta materială. Omule, acele femei pe care nu le ai, le cucerești. Ele nu vin ca să ți se predea, tu trebuie să le câștigi. Ele sunt cele care vor deveni scutul tău și securitatea ta. Sunt acele femei cărora le vei simți aura înainte de a le simți.
Nu au obținut nimic ușor și nici nu dau nimic ușor. Ele sunt cele care vor cunoaște mereu adevărul și îți vor oferi spațiul, timpul și puterea de a scăpa de ele, astfel încât să știe că rămânerea este alegerea ta și nu o necesitate. Ele sunt, în sfârșit, cele cărora nu le va fi niciodată frică să se “mototolească” în fața ta.
Nu vor fi niciodată pământul pe care calci, dar vor sta la jumătate de pas în spatele tău pentru a te ajuta să te ridici când vei cădea. Ele nu ezită să-și împartă inima, dar cu greu își vor deschide sufletul pentru tine. Nu le vei vedea niciodată ascunzându-și lacrimile. Ele nu se prefac a fi trufașe și neliniștite.
Ele nu vor purta mantaua demnității pentru a impresiona. Orice ar face, o fac corect și complet. Iubesc mult, se îndrăgostesc mult, păstrează urmele trecutului și pictează viitorul pe ele. Se plimbă din sufragerie până în dormitor și înapoi, și aparțin oriunde le așezi pur și simplu, pentru că au totul în ele. Ele sunt cele care nu-ți vor cere niciodată nimic.
Sunt acele femei care și-au jucat de multe ori sentimentele și viețile. Și au permis totul. Totul, în afară de apartenență. Pentru că știau bine că, dacă aparțin, nu se vor răzgândi. Ele aparțin doar o dată. Numai o dată.
Chiar și atunci, dacă simt că aerul lor te îngreunează, își vor întinde aripile pentru a zbura sus. Chiar dacă lacrimile le ustură ochii. Și apoi, nu-ți mai rămâne decât să-ți dorești ca următorul vânt să le aducă în mâinile tale.
