Când o femeie tace, nu încerca să îi smulgi vorbele, ci învață să îi asculți emoțiile. Când sufletul unei femei se închide, se așterne tăcerea.
Ea a înțeles că vorbele nu mai pot avea niciun răsunet. Și poate că este mai bine așa – pentru că atunci când un simț se tocește, celelalte se ascut.
Poate că, uneori, este bine să ne oferim o pauză și să rămânem muți… pentru a auzi mai bine. Și orbi… pentru a ne lăsa inima să simtă iar.
Când o femeie tace, nu o face pentru a te pedepsi, ci pentru a-ți mai da o șansă.
Încetează să te rezumi doar la cuvinte! Vorbele pot fi interpretate diferit, însă iubirea are un singur înțeles.
Când devine o femeie tăcută și ce a adus-o în această stare de tăcere deplină?
Poate furia, teama sau neputința. Poate că așteaptă mai mult efort din partea ta pentru a o înțelege, fără a mai primi pe tavă sufletul ei. Poate că a obosit să îți mai ofere vorbe pe care tu să le răstălmăcești și să le transformi în reproșuri, pentru că nu suporți purul adevăr.
Orgoliul tău nu te lasă să îți asumi faptele? Cum ce fapte? Faptul că te pui pe tine pe primul loc și aștepți ca și ea să contribuie la hrănirea eului tău. Dar ea nu contează? Ea nu este un suflet ca și tine? Nu are și ea nevoie de atenție, de o vorbă bună, de înțelegere?
Pentru a primi, trebuie în primul rând să înveți să oferi.
Îmi amintesc că citisem în urmă cu ceva timp o pildă depre pedeapsa pe care o primiseră câțiva oameni egoiști. Ei au fost lăsați să flămânzească câteva zile iar apoi au fost puși cu toții la o masă oferinduli-se, pentru a se hrăni, linguri cu cozile atât de lungi încât nu le puteau apropia de gură.
Aveau masa plină de bucate și totuși au murit de foame, pentru că nu s-au gândit nicio clipă să se hrănească unul pe celălalt.
Așa este și cu relația de iubire – dacă nu contribuie ambii parteneri, ea se va stinge. Iubirea este un drum cu două sensuri – dacă nu vine din ambele direcții, nu se va interesecta niciodată și se va pierde în depărtare.
Marea majoritate a celor care care greșesc în relații, nu conștientizează că greșesc.
Când o relație se rupe, dacă îi asculți pe fiecare vei constata că, în sinea lor, fiecare are dreptate. Fiecare dintre ei îți vor înșirui o sumedenie de lucruri pe care le-a făcut pentru celălat și pentru relație.
Dar oare este suficient? Degeaba îi oferi celuilalt tot ceea ce vrei tu, dacă nu îi oferi și ceea ce are nevoie. Nu îi dai pâine unui om care are nevoie de apă.
Concluzia este că trebuie să învățăm să vorbim mai puțin și să acultăm mai mult… cu inima și cu ochii minții.
Și, măcar din când în când, să ne punem în pielea celuilalt, să analizăm situația și din celălalt unghi. Iar când totul pare pierdut, să ținem minte că nu există nod care să nu poată fi desfăcut și nici frânghie care să nu poată fi legată la loc.
Important este să ne vedem propriile greșeli și să învățăm din ele, iar după fiecare eșec, să ne ridicăm și să mergem mai departe. Mai încrezători, mai înțelepți și mai puternici.
