Mai devreme sau mai târziu vei conștientiza că toți cei care îți promit fericire, te vor face să suferi.
Cândva, vei înțelege că nu merită să alergi sau să ții cu dinții de cineva care nu mai vrea să fie cu tine. Fericirea nu este ceva ce se găsește, nu o primești și nici nu depinde de prezența cuiva.
Fericirea este o alegere a fiecăruia și ține de felul în care își organizează viața. Dacă un loc sau o persoană îți provoacă nefericire, de ce încă mai ești acolo?
Nu există scuze care să poată justifica dorința ta de a rămâne undeva sau cu cineva care îți provoacă nefericire.
Unele persoane se plâng că nu sunt fericite în relația de cuplu, însă spun că existența unui copil le împiedică să pună capăt respectivei relații. Cum că și-ar sacrifica fericirea pentru binele copilului. Un lucru total greșit! Ce educație va primi acel copil de la un părinte nefericit?
O persoană nefericită, învăluită de tristețe, va avea și gânduri negative ce îi vor schimba perspectiva asupra vieții și, fără să vrea, va transmite aceste emoții copilului.
Un copil fericit este un copil care trăiește într-un mediu pozitiv și este înconjurat de iubire. Copilul tău, crezi că nu simte când tu mimezi fericirea?
O relație în care nu mai există iubire este predispusă la certuri și izbucniri emoționale.
Este evident că majoritatea oamenilor își aleg înconștient partenerul, însă dacă o relație nu îți mai aduce mulțumire sufletească, oprește-te şi găsește motivul care a dus la această ruptură.
Încearcă să repari dacă se mai poate repara ceva, dar dacă constați că singurul lucru pe care l-ați construit în această relație este acest coșmar – înseamnă că voi doi nu sunteți din același film.
Sunteți din povești diferite.
S-ar putea ca în frământările tale să ajungi la concluzia că ar fi mai bună singurătatea decât în compania persoanei care îți provoacă atâta nefericire. Chiar dacă ți se pare că este prea târziu pentru un nou început, încă ai șansa de a întâlni piesa lipsă din puzzle-ul inimii tale. Pentru iubire și fericire, niciodată nu este prea târziu.
