Pentru fiecare persoană reprezinți ceva diferit. Pentru unii reprezinți unicitate, pentru alții excepție. Unii se apropie de tine pentru că nu te cunosc, iar alții te iubesc așa cum ești.
Desigur, te vei aștepta să scriu și să analizez persoanele care se comportă de parcă nu te cunosc sau care spun despre tine că ești cea mai „rea” persoană. Că ești exemplu cel mai negativ pe care l-au întâlnit în viața lor. Însă, datorită faptului că rolul principal în viața mea este jucat de cei dragi mie, voi începe cu ei.
De multe ori gândim că ar trebui să le arătăm celor dragi cât de mult ne pasă de ei, să le spunem și să le arătăm. Din păcate, timpul, rutina, viața de zi cu zi, ne împing să uităm aceste lucruri mici dar importante, și pur și simplu devenim roboți fără sentimente.
Acestor persoane, importante pentru noi, le arătăm prea puțină recunoștință.
Câte puțin la zilele de naștere, puțin la o sărbătoare, puțin după o excursie, și mereu încheiem cu un sărut și o îmbrățișare. Dar în restul zilelor?
Știu, dragostea nu are nevoie de o confirmare constantă. Și, în plus, multe sărutări și îmbrățișări nu sunt întotdeauna un semn de iubire – dragoste adevărată. Dar o să vă spun ce se întâmplă.
Pe cine numesc eu „persoane dragi”?
Pentru mine, persoanele dragi, sunt acelea care, chiar dacă ar trece luni de zile fără să le văd, când le întâlnesc din nou, este ca și când nu a trecut nicio zi.
Da, poate ai auzit asta de multe ori și ți se pare perfect normal, dar crede-mă, nu este întotdeauna așa. Gândește-te doar de câte ori trece timpul fără să nu vedem pe cineva, și când în sfârșit ne întâlnim, ajungem să fim doi oameni stângaci, fără nimic de spus. Deci, asta este diferența.
Îi iubesc și îi consider familia mea pe cei care vor spune numai cuvinte bune în spatele meu și, de asemenea, ei înșiși vor fi fericiți să primească până și un singur mesaj de la mine.
Îi iubesc și pe cei cărora, de câte ori le-am spus problemele mele, m-au ascultat cu atenție ca și când a fost prima oară când m-am plâns la ei. În cuvinte simple, în zilele noastre, sunt multe cunoștințe, însă puțini prieteni.
Nu contează câți prieteni ai, ci ca aceștia să fie prieteni în adevăratul sens al cuvântului!
Prin urmare, pentru ei reprezinți ceva unic și ești un prieten adevărat. Pentru că sentimentele sunt reciproce.
Acum, să trecem mai departe. Vom vorbi despre „ceilalți”, despre oameni care sunt pe lângă tine, dar care nu sunt totuși atât de apropiați. Înțelegi ce vreau să spun, da? Da, este posibil ca și ei să fi fost cândva în categoria de mai sus, dar din diverse motive, nu mai îmi sunt atât de dragi.
Așadar, acestor oameni, aș vrea să le spun că răutatea nu ne ajută, ca oameni, să mergem mai departe.
De-a lungul anilor, mi-am dat seama că este inutil să urăști pe cineva și să-ți negi trecutul. Este ca și cum te-ai nega pe tine însuți. Pentru că, cândva, ți-ai deschis sufletul în fața lor. Controverse, lupte, de parcă acestea vor rămâne în viața ta…
Pentru ei și pentru unii, constituim și suntem încadrați în categoria celor mai „răi” oameni. Dar nu contează, pentru că toți analizăm și judecăm indirect oamenii, fără să știm. De parcă noi am fi cei mai buni oameni, pentru a le judeca celorlalți alegerile. De parcă cel care judecă este cel mai bun om.
Nimeni nu este infailibil, toți avem greșelile noastre.
Adevărul este că, fără ei, nu am fi ajuns atât de departe. În timp, poate vor înțelege ceea ce vreau să spun. Când se vor calma, vor realiza că suntem cu toții aici și, cu toți, o să plecăm de aici, cândva… Pentru toate acestea, nu purta ranchiună, ci păstrează distanța. Există o diferență, amintiți-vă mereu asta!
