Este reconfortant când se întâmplă ceva în viața ta și imediat prietenii și cunoștințele aleargă să-ți stea alături, să-ți spună ce vrei să auzi, să te susțină, să te înveselească, să aibă grijă de tine în general.
Deci, nu sunt de puține ori când ai auzit: „Nu a meritat să ai o relație cu o astfel de persoană. Nu te uita înapoi, mergi înainte.” sau „Iartă și mergi mai departe cu viața ta. Ai o inimă mare!”
Da, unii dintre noi avem inimi mari, dar cât de mari?
Nu suntem Dumnezeu să iertăm fiecare persoană care ne rănește și ne călcă în picioare și nici nu avem inimă de piatră. Suntem oameni, vulnerabili la emoții și slăbiciuni, plini de nesiguranțe și ego-uri rănite.
Nu spun că abilitatea de a ierta este o mare superioritate și mai presus de toate o virtute importantă. Pentru că asta este rostul, să poți, nu este necesar doar să vrei. Oricine poate spune că a iertat dar pe cine păcălim? Să poți ierta înseamnă să o faci din adâncul sufletului tău, nu din vorbe.
Mulți dintre noi ne-am dori să-i putem ierta pe cei care ne-au rănit și să mergem mai departe cu apatie, dar putem face mereu asta? Și vin prietenii, familia, psihologii și îți spun: „Sigur că se poate, crede în tine, prețuiește-te cum trebuie și lasă lucrurile rele în urmă”.
Bine, ne-am săturat de teorie, aveți ceva exemple în practică?
Din păcate, pentru a ajunge în punctul de a ierta pe cineva, trebuie să nu mai simți disconfortul și durerea pe care ți le-a provocat comportamentul acelei persoane. La bine și la rău, aceste niveluri de stimă de sine și respect de sine, sunt dobândite după ani de experiență și după ce am experimentat durerea respectivă de mai multe ori.
Indiferent dacă subiectul este prietenos sau emoționant, atunci când cineva te tratează urât, iese din viața ta.
De ce ar trebui să acționăm ca martori când nu suntem? Bunătatea noastră poate fi văzută în alte aspecte ale vieții noastre, nu față de cei care ne-au greșit și ne-au umilit. În niciun caz nu mă refer la tendințe răzbunătoare și la răutate, ci la îndepărtare.
Nu trebuie să pari bun în fața prietenilor tăi sau să menționezi că ai iertat persoana care te-a adus în situația de a merge la psiholog. Este mai bine să recunoști cât de rău te-a afectat persoana respectivă și să o scoți din mintea ta și din viața ta odată pentru totdeauna.
Și ce înseamnă că ai iertat?
Nu, nu ai iertat și nici nu vei ierta. Generozitatea este față de cei care au nevoie de noi, față de oamenii care ne iubesc, față de cei care ne caută în fiecare zi și ne fac să zâmbim. Oamenii cu mintea mică, care ne-au tratat urât, nu merită iertare. Doar uitare. Și nu este rău, este dreptate. Proces uman.
Nu te vei simți mai bine cu tine sau cu ceilalți dacă ierți pe cineva care ți-a greșit. Iertarea este meritată de cei care o pretind și care, chiar dacă au greșit cu ceva și te-au rănit, au fost acolo a doua zi sau chiar după un timp și-au găsit curajul să recunoască și să-ți ceară scuze.
Așa că, să spunem că la un moment dat îi iertăm pe cei care ne-au rănit. Sunt vorbe în vânt. Oricine a fost profund rănit știe cât de greu este să ierte nedreptatea care i-a fost făcută. Suntem ființe umane cu emoțiile care ne conduc, nu suntem Dumnezeu.
Pe măsură ce timpul trece, rana se închide și lași câteva lucruri în urmă. Nu îi ierți, treci pe lângă ei. Pentru că oricât de mult ai încerca unele sentimente, le pui în trecut dar de uitat nu le uiți. Doar așa te poți proteja în viitor de alții care vor să te rănească.
