Ce este dragostea și cum distingem iubirea de entuziasm?
Adesea, noi oamenii avem tendința de a le confunda pe cele două. Greșeala noastră, pentru că iubirea este un lucru foarte clar. Dragostea înseamnă speranță, palpitații, nerăbdare, o bucurie inepuizabilă care te inundă în interior. Lumea devine brusc mai frumoasă, întunericul se luminează, lucrurile cele mai dificile par acum un joc.
Dragostea ți-a invadat viața și a dat totul peste cap cu „așa vreau eu”. Așa apar marile iubiri, de nicăieri, când ți-ai pierdut orice speranță. Apar atunci când credeai că ești mai bine singur(ă), când ai trecut peste toate și ai ridicat ziduri.
Acolo unde îți era frică să nu fii rănit(ă) din nou, culmea, a apărut dragostea.
Doi ochi, o conversație și ai văzut-o, ai simțit-o și te-ai abandonat fără să-ți pese ce va urma. Ai avut încredere în cineva, după atât de multă vreme.
Toată ziua ai stat cu telefonul în mână, așteptând să vă revedeți și, când era vremea te întorci acasă, nu ai vrut să pleci. Încă un sărut pe care ai încercat să-l furi de parcă te-ai lupta să înghețe timpul. Și apoi, ahh, după ce ai mirosit peste tot parfumul acela. Erai atât de entuziasmat(ă), încât nu-ți venea să crezi. Ai vrut să-ți împărtășești bucuria și chiar să strigi.
Dar marile iubiri, așa cum apar, brusc, dispar și mai brusc.
Este ca și cum universul se joacă cu tine. Acolo unde totul are sens, acolo unde te întrebi cum funcționează totul, vine big bang-ul. Și te trezești din nou atârnând în jos, în interiorul celor patru pereți, încercând să-ți ridici bucățile rupte de suflet de pe jos. De ce ar trebui să fii copleșit(ă)? Prietenii tăi te “ceartă” pentru binele tău și încerci să-ți faci sufletul să nu plângă.
Acele iubiri sunt o mare binecuvântare și, în același timp, un blestem și mai mare.
Binecuvântarea lor este că, indiferent cum vor ajunge, îți vei aminti mereu de momente de pasiune intensă, zâmbete, îmbrățișări, săruturi și râsete. Blestemul lor este că nu le vei putea uita niciodată. Poți scăpa de multe lucruri, dar nici zeii înșiși nu au putut scăpa de iubire.
Doi muritori care au trăit cândva o mare dragoste – fie că sunt separați sau împreună – aceasta este pedeapsa lor. Pentru că dragostea adevărată nu este niciodată uitată, pentru că dragostea nu se va potrivi niciodată cu „ar trebui”. Dragostea nu cunoaște logica, kilometri sau ani.
