În fața noastră sunt două linii: una este reală și duce la întuneric, cealaltă este imaginară și duce la lumină. Așa că, trebuie să alegem pe care să o urmăm.
Să presupunem că alegem să urmăm linia imaginară care, după cum ni se pare, ne va conduce la lumină. Pășind, așadar, pe linia care chiar nu există, pentru a merge la lumină, ni se pot întâmpla trei lucruri:
În primul rând, putem găsi de fapt lumina.
În al doilea rând, linia imaginară poate dispărea în orice moment, deoarece există doar în imaginația noastră. Și, în sfârșit, cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este acela că linia imaginară nu își rezervă lumina, ci întunericul, pe care l-am regăsi, totuși, oricum, dacă am urma de la început linia reală.
În acest moment, să spunem că linia reală simbolizează linia logicii noastre, care duce la întuneric, deoarece ne indică faptul că lucrurile nu vor avea rezultatul pe care ni-l dorim.
Linia imaginară, pe de altă parte, este linia inimii sau a instinctului nostru, care ne arată că până la urmă s-ar putea să obținem ceea ce ne dorim. Deci, dacă alegem să ne urmăm instinctele, atunci se poate întâmpla ceea ce s-a întâmplat când am urmat linia mentală de la începutul articolului nostru.
În primul rând, când instinctele noastre ne conduc să vedem lumina, când logica noastră ignoră întunericul și alegem să-l urmăm, atunci s-ar putea să găsim într-adevăr lumina.
Nu este improbabil că logica (adică multe situații nu pot fi explicate logic și este imposibil să găsim o cauză) care se îndoiește că lucrurile se vor dezvolta așa cum ne-am dori noi. Cauzele, însă, pot exista și s-ar putea să nu le putem articula și să le dăm substanță cu gânduri clare, ci doar să le simțim.
Dacă ne urmăm instinctele, atunci nu va trebui să înțelegem nimic tangibil, ci ne vom baza doar pe bănuieli și presupuneri.
Nu vom putea, așadar, să avem o certitudine asigurată că vom ajunge acolo unde ne-am dori. Dimpotrivă, la fiecare pas al nostru va exista pericolul ca instinctul nostru să fie pus la îndoială și că ceea ce credeam că există să fie infirmat și linia pe care ne-am imaginat-o să înceteze să mai existe.
În fine, cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla dacă ne urmăm instinctele este să găsim ceea ce ne-a prezis logica de la început, pentru care, totuși, vom fi pregătiți, din moment ce mintea noastră nu ne-a lăsat să excludem ca posibilitate.
Singurul lucru pe care îl vom regreta în acest caz este timpul pe care îl vom fi pierdut, rămânând într-o situație despre care credeam că ar putea avea un rezultat pozitiv.
Vedem, astfel, că liniile pe care le putem urma atunci când întunericul este prefigurat, sunt întotdeauna două: cea care ne va face să acceptăm imediat întunericul și cea care ne va da speranță, că nu este imposibil să ieșim, cumva, la lumina.
A doua linie, așadar, chiar dacă nu are prea multe șanse de succes, poate totuși să ne aducă în sfârșit la lumină, chiar dacă majoritatea indicațiilor au exclus-o ca posibilitate.
