Krishnamurti vorbește despre liniștea minții…
„Omul și-a dorit întotdeauna ceva sfânt, sacru. Doar să fii drăguț cu ceilalți, sensibil, plin de tact, amabil, grijuliu și iubitor: asta nu are profunzime, nu are viață. Dacă nu descoperi în viața ta ceva cu adevărat sacru, care are profunzime, care are o frumusețe terifiantă, care este sursa tuturor, viața devine foarte superficială.
S-ar putea să fii căsătorit, cu succes, cu copii, cu o casă și mulți bani, s-ar putea să fii deștept și faimos, dar fără acel parfum totul devine o umbră fără substanță.
Văzând ce se întâmplă în lume, vei descoperi în viața ta, de zi cu zi, ceva care este cu adevărat adevărat, cu adevărat frumos, sfânt. Dacă ai asta, atunci bunătatea are sens, atunci gândul la alții are sens, are profunzime. Apoi poți face ce vrei, mereu va exista acel parfum. Cum ajungi acolo? Face parte din educația ta, nu doar să o înveți matematic, ci și să o descoperi.
Știi, pentru a vedea ceva foarte clar, chiar și acel copac, mintea ta trebuie să fie liniștită, nu-i așa?
Pentru a vedea acea poză trebuie să mă uit la ea, dar dacă mintea mea bolborosește, spunând „Aș vrea să fiu afară” sau „Mi-aș dori să am o pereche de pantaloni mai buni”, dacă mintea mea rătăcește, nu voi putea niciodată pentru a vedea acea imagine clar.
Pentru a vedea ceva foarte clar, trebuie să am o minte foarte liniştită. Vedeți mai întâi logica acestui lucru. Pentru a urmări păsările, norii, copacii, mintea trebuie să fie extrem de tăcută pentru a privi.
Există diverse sisteme în Japonia și India pentru a controla mintea, astfel încât să devină complet liniștită. Și fiind foarte liniștit, atunci experimentezi ceva imens – și anume ideea.
Așa că, ei spun: mai întâi mintea trebuie să fie liniștită, controlează-o, nu o lăsa să rătăcească, pentru că atunci când ai o minte liniștită viața este uimitoare. Acum, când controlezi sau forțezi mintea, o distorsionezi, nu-i așa?
Dacă mă forțez să fiu bun, aceasta nu este bunătate.
Dacă mă forțesc să fiu prea politicos cu tine, aceasta nu este politețe. Deci, dacă îmi forțez mintea să se concentreze asupra acestei imagini, atunci există atât de multă tensiune, efort, durere și opresiune. Prin urmare, o astfel de minte nu este în pace.
Așa că, trebuie să ne întrebăm: Există o modalitate de a crea o minte foarte liniștită, fără nicio distorsiune, fără niciun efort, fără a spune: „Ar trebui să o controlez?”
Bineînțeles că există. Există o liniște, o liniște fără niciun efort. Acest lucru necesită înțelegerea a ceea ce este efortul. Și când înțelegi ce este efortul, controlul, oprimarea – să le înțelegi, nu numai în cuvinte, ci și să-i vezi de fapt adevărul – chiar în acea percepție mintea devine liniștită.” Extras din cartea lui Krishnamurti „Primii pași ai învățării”
