Simți că ai crescut. Ai trecut de 40 de ani și vezi că faptele vieții tale s-au schimbat. Faci parte din grupul productiv al acestei societăți care a luat împrumuturi pentru a înființa locuințe sau afaceri, cu obligații sporite din cauza copiilor, cu căsătoriile și relațiile trecând prin propria criză.
Nivelurile de stres și oboseală sunt crescute, toleranțele și rezistența sunt în roșu. Te uiți înapoi la visurile tale și la așteptările pe care le-ai avut în prima tinerețe și vezi că prezentul pe care îl trăiești nu are nimic de-a face cu ceea ce te așteptai de la viața ta.
După vârsta de 40 de ani, compromisul vine pentru mulți ca fiind cea mai bună soluție.
Faci compromisuri în ceea ce privește munca – pentru că șomajul este o amenințare vizibilă, faci compromisuri în căsnicia – pentru că nu poți face față singur(ă) cerințelor financiare pe care le aduce singurătatea.
Iar cei care se trezesc deja singuri pe la 40 de ani aleg, de obicei, siguranța singurătății, pentru că îi ajută să-și comandă viața așa cum își doresc.
Ei pot chiar să se simtă nesiguri în legătură cu atașarea emoțională, promițând o viață frumoasă și confortabilă pe care nu o mai pot oferi. Vedeți, la vârsta asta fiecare își poartă bagajele. Fie că este vorba de copii, fie că vorbim de datorii.
Și cu greu încarci acest bagaj pe spatele celuilalt, oricât ar încerca el/ea să te asigure că este dispus(ă) să-l ducă cu tine. Și dacă aceste constatări sună ca o regulă, ele nu sunt altceva decât constatări. Care se aplică într-o măsură mică sau mare. Nu contează.
Ceea ce contează, este că vârsta de după 40 de ani nu încetează să fie cea mai stabilă vârstă. Știi cine ești și ce vrei. Sau cel puțin ești sigur(ă) de ceea ce nu vrei. Te bucuri de momentele tale cu pasiune. Încă visezi și îți stabilești obiective, dar acum ai în minte un plan de acțiune realist pentru a le atinge.
Ai clarificat cine sunt oamenii tăi.
În cine ai încredere, pe cine vrei lângă tine, cine sunt cei care au ales și au îndurat să fie alături de tine. Nu mai rămâi cu entuziasmul primei tinereți, nu supraestimezi așteptările pe care le ai de la ceilalți și știi să te ferești de dezamăgiri.
După 40 de ani de viață, în condițiile de astăzi, încerci să te privezi de lupte și reușești să te ridici. Pentru că acum pășești ferm pe valorile tale, idealurile tale, speranțele și visurile tale.
Și un lucru este sigur; viața nu se oprește aici, pentru că nu este determinată doar de condițiile economice. Viața este și un sentiment, este și dragoste, este și speranță. De aceea, încearcă să nu te ascunzi în spatele fricilor și nesiguranței pe care ți le-au provocat violent politicile acestor vremuri tulburi.
Luptă și revendică partea din viața pe care crezi că îți aparține și pe care o meriți. Viața de după 40 de ani mai are un drum lung de parcurs. Pentru că acum ai experiența și maturitatea de a-ți distinge propriul drum, de a-l parcurge în siguranță și cu hotărârea unei persoane care știe unde vrea să ajungă.
