Să facem un experiment. Vreau să ieși la o cafea și să te uiți cu atenție la oamenii din jurul tău. Câți dintre ei crezi că sunt cu adevărat fericiți? Nu te grăbi să-mi răspunzi. Acum ridică-te și privește-te în oglindă. Ești fericit(ă)?
Ne lăsăm purtați de moda vremii și pierdem esența.
Încercăm să ne potrivim cu întregul și, în acest proces, ne pierdem identitatea. Noi nu trăim. Doar supraviețuim. Parcă de nicăieri, ne trezim în rolul principal într-un spectacol de teatru bine lucrat. Cu siguranță avem un rol principal în scrierea scenariului sau sunt alții care ne îndrumă?
Oricât de fericit(ă) ești de relația ta perfectă, de jobul tău perfect sau de compania ta perfectă, indiferent câte fotografii ai posta pe rețelele de socializare pentru a dovedi asta, știi foarte bine că acest lucru nu este chiar adevărat.
Pentru că, pur și simplu, cele mai bune momente ale noastre, nici nu ne interesează să le înregistrăm. Și chiar dacă o facem, le păstrăm pentru noi și nu pentru „publicul nostru”.
Încerci să îți ascunzi sentimentele, dar de fapt te păcălești.
Și știi de ce este asta? Pentru că, pur și simplu, ochii tăi vorbesc. În ochii tăi, toate acele cuvinte pe care încerci să le închizi înăuntru, se oglindesc. Tot ceea ce simți, defilează prin ei și devine vizibil.
Uneori, durerea nu primește răspuns în lacrimile pe care le poți vedea la cineva. Lumea a învățat de mult să se prefacă. Numiți-o apărare, numiți-o frică. Spune-i cum vrei.
Deghizați-o în cel mai convenabil costum și las-o să îți strice viața. Pune-ți zâmbetul fals și lasă-i pe ceilalți să creadă că ești bine. Pentru că asta contează pentru tine, nu-i așa? Opinia și punctul de vedere al altora. Corect?
Dacă poți păcăli pe alții, chiar nu contează dacă ești nefericit(ă), nu?
Poate atunci vei reuși să-ți convingi ființa că ești fericit(ă), chiar și pentru o vreme. Mângâie-ți urechile, șoptindu-le că nu au nevoie de ceea ce visează. Uneori, s-ar putea să fii chiar tu persoana care te va răni mai mult decât oricine. Și vei realiza acest lucru păstrând în interior ceea ce simți.
De frică să-ți urmezi visurile pentru schimbările pe care le-ar putea aduce în viața ta. Așa cum nu ar trebui să strici fericirea altora doar pentru că ai putea fi nefericit(ă), nu ar trebui să o strici nici pe a ta. De ce continui să cauți fericirea în aceleași locuri în care o pierzi în fiecare zi?
Viața este prea scurtă pentru a fi întunecată și tristă.
Nu trăim pentru totdeauna din păcate sau din fericire. Nu avem tot timpul în față, pentru a amâna până mâine ceea ce putem repara astăzi. Când îți lipsește ceva, când simți că în viața ta lucrurile nu sunt așa cum îți dorești, când ai nevoie de ceva nou, învață să-l pretinzi.
Nu ar trebui să depindem de nimeni pentru a ne face fericiți. Suntem singurii care putem face asta. Și așa ar trebui să fie, pentru că numai așa va fi tangibilă și nu utopică. Viața este o călătorie, nu o cursă pentru a găsi „cea mai bună” și „cea mai puternică” fericire.
Nu putem compara lucrurile de care fiecare dintre noi are nevoie, până când sufletul său nu-și găsește liniștea de care are nevoie. Fiecare persoană este diferită și nevoile ei sunt în mod clar diferite.
Fericirea este o chestiune de alegere.
Nimic nu te va face fericit(ă) până când nu alegi să fii. Fericirea ta nu te va urma, căutându-te cu disperare. Trebuie să vină din interiorul tău, ca să te inunde zilnic. Nu te lăsa consumat(ă) de standardele de fericire pe care ți le impun alții și nu lăsa amarul celorlalți să te afecteze. Nu este o crimă să fii fericit(ă), așa că încetează să-ți pară rău.
Nu depinde de oamenii toxici și nu-i lăsa să se joace cu mintea ta.
Caută în tine ceea ce ai nevoie. Când ei nu îți vor mai controla gândirea, când nu te vei mai baza pe standardele lor, atunci vei putea vedea clar. Veți simți ca și cum o greutate uriașă a fost ridicată de pe tine.
De parcă ai fi eliberat(ă) de cele mai mari poveri ale lumii. Și toate acestea se vor întâmpla doar pentru că tu vei rămâne în prim-plan. Și vei defini de ce ai nevoie pentru a fi fericit(ă).
Fericirea este ceea ce nu poți ascunde, nu ceea ce încerci să arăți. În plus, ești cu adevărat fericit(ă) atunci când nu-ți pasă să demonstrezi nimic nimănui. Pentru că, pur și simplu, ești sigur(ă) de fericirea pe care o simți și nu ai nevoie de confirmarea și acceptarea vreunui terț. Doar atunci. Abia în acel moment poți spune cu încredere că ești într-adevăr fericit(ă).
