Dragostea copilărească urmează principiul: „Iubesc pentru că sunt iubit”.
Iubirea matură urmează principiul: „Sunt iubit pentru că iubesc”. Dragostea imatură spune: „Te iubesc pentru că am nevoie de tine”. Dragostea matură spune: „Am nevoie de tine pentru că te iubesc”.
Dacă cineva iubește doar o singură persoană și este indiferentă față de ceilalți semeni, iubirea sa nu este iubire, ci egoism amplificat. Dacă iubesc cu adevărat pe cineva, atunci iubesc toți oamenii, iubesc întreaga lume, iubesc viața. Aceasta este iubirea fraternească și este baza tuturor celorlalte iubiri.
Dorința s3xuală poate fi stimulată de anxietatea singurătății. Uneori din vanitate. Sursa ei poate fi dorința de cucerire, de răzbunare sau de distrugere. Dragostea este doar una dintre emoțiile puternice care pot provoca dorința s3xuală.
Majoritatea oamenilor sunt păcăliți cu ușurință crezând că sunt îndrăgostiți atunci când își doresc s3xual pe cineva. Dragostea nu ar trebui să inspire dorința de unire s3xuală și, atunci când o face, actul fizic este unul cu tandrețe. Dacă dorința de unire fizică nu este motivată de iubire, atunci nu duce niciodată la nimic mai mult decât o unire trecătoare.
Dragostea romantică, matură, ar trebui să fie în esență un act de voință.
A te angaja complet în viața altei persoane. A iubi pe cineva, nu este doar un sentiment puternic, este o decizie, o judecată, o promisiune. Dragostea nu este rezultatul satisfacției s3xuale. Dimpotrivă, fericirea s3xuală – chiar și cunoașterea așa-numitei tehnici s3xuale – este rezultatul iubirii.
Conflictele reale nu sunt distructive.
Când sunt tratate cu onestitate, ele duc la o poiană din care ambii ies învingători în putere și în cunoaștere. Iubirea este posibilă doar dacă doi oameni comunică unul cu celălalt, din toată inima, și dacă nu încearcă să-și evite problemele.
Numai un om care are încredere în sine poate fi credincios altora.
Dragostea este o putere care produce iubire. Capacitatea de a iubi, ca act de dăruire, depinde dacă caracterul cuiva a evoluat dincolo de nevoia de dependență, de la iubirea de sine, de la dorința de a folosi și exploata pe alții sau de a tezauriza. A iubi, înseamnă a mă preda, fără nicio garanție, a mă oferi cu totul în speranța că iubirea mea va trezi iubirea în celălalt. Erich Fromm – Arta iubirii
