Persoana pe care o consideri jumătatea ta, faptul că te “ține” de mână, are mult mai multă importanță decât ne dăm seama adesea. A face ceva care să-l rănească pe cel cu care ne asociem nu este de neglijat. Un act de “trădare”, din partea persoanei cu care ne unim, are o influență și mai profundă.
Stropește echilibrele existențiale.
Pentru că, a avea pe cineva lângă noi este o necesitate existențială. Trebuie să împărtășim, să eliberăm, să ne “pierdem” și să ne simțim în siguranță.
A iubi înseamnă a putea împărtăși, înseamnă a fi capabil să te eliberezi, înseamnă a putea elibera, înseamnă a putea pierde. A iubi înseamnă a putea oferi fără să aștepți nimic în schimb, doar să știi că ești acolo pentru celălalt.
A iubi înseamnă a putea elibera orice frică care te limitează, astfel încât să nu poți rezista fericirii. Dar s-ar putea să ai nevoie de ajutorul celuilalt. A iubi înseamnă a putea deveni una cu celălalt, dar a exista întreg fără celălalt și celălalt fără tine, atunci când circumstanțele o justifică.
A iubi înseamnă a putea comunica tot ceea ce ai nevoie să exprimi, tot ceea ce îți cântărește sufletul, tot ceea te mă umple de bucurie. A iubi înseamnă a fi capabil(ă) să fii supărat(ă), fără a ține ranchiuna și fără a avea nevoie să te rănească.
A iubi înseamnă a-i duce “poverile” celuilalt, din când în când, fără să te obosești, doar ca să se poți odihni puțin.
A iubi înseamnă să-i dai inima ta în păstrare, cu absența fricii că o va rupe. A iubi înseamnă a dispărea și a apărea, apoi a izbucni din nou și din nou, doar pentru a mai trăi câteva clipe cu celălalt.
Pentru ca această iubire să aibă echilibru și substanță, celălalt trebuie să se simtă sigur(ă) că este în esență alături de tine, că înțelege și ce înseamnă “IUBESC”! Și când arde în flăcările vieții, să poată să se stingă cu dragoste. Să se piardă în dragoste. Să-și uite existența, să devină eter.
