Pe parcursul vieții noastre ne confruntăm, față în față, cu viciile altora.
Vom experimenta disprețuirea, respingerea, ironia și faptele rele de tot felul. Toate aceste experiențe vor crea cu siguranță în noi tristețe, un sentiment de nedreptate, furie, amărăciune.
Când experimentăm astfel de comportamente, avem tendința de a rămâne prinși într-un cerc vicios de gânduri, precum și de a încerca frenetic să demonstrăm celeilalte persoane că a greșit.
Acest efort, nu numai că ne secătuiește de energie și ne slăbește apărarea mintală, dar ne prinde și în niște sentimente rele de ură și răzbunare.
Nu trebuie să pierzi ore în șir gândindu-te la cum să dovedești cuiva că ai dreptate sau să te răzbuni. Mult mai benefic ar fi pentru noi, să valorificăm această energie pentru a face ceva util pentru noi, pentru a evolua ca oameni.
Nu trebuie să demonstrez că am dreptate, pentru că viața însăși mă va justifica la un moment dat. Chiar dacă cineva nu este impregnat de o credință religioasă intensă, fiți siguri că dreptatea vieții îi va aduce dreptul său. Deci nu are sens să ne otravim, pentru că o lege a vieții spune că fiecare acțiune aduce o reacție.
Chiar dacă nu credem asta, merită luat în considerare.
De ce să-mi pierd toată viața încercând să-i dovedesc celuilalt că se înșeală? Doar pentru ca alții să recunoască că am avut dreptate? Doar să mă simt înălțat în ochii cuiva care m-a rănit și nu m-a apreciat?
De ce aș pune atât de mult preț pe cineva care m-a rănit? Dacă mă angajez față de mine și nu mă ocup de răul altora, voi face mai multe progrese în viața mea și voi străluci în așa fel încât până și cei care m-au rănit să mă poată vedea. Nu trebuie să demonstrez nimănui că am avut dreptate. Doar cursul meu în viață mă va justifica.
